Două imagini cât două mii de cuvinte, sau diferența dintre ideal și real…

De câteva zile mă răscolesc aceste două imagini, imaginea acestei fetițe fericite alături de cățelușul ei și imaginea acelui băiețel de cinci ani plângând și trăgând după el o plăsuță cu câteva lucruri. Ca acel băiețel, văzut singur și plângând în timp ce se îndrepta spre granița poloneză, se pare că sunt mulți alți copii din Ucraina. Nu se știe dacă-și vor mai vedea vreodată părinții, nici ce se va întâmpla cu ei. Cine face așa ceva acestor copilași nevinovați va plăti, dacă nu acum, cu siguranță la dreapta judecată. Dumnezeu nu se lasă batjocorit.

Oare de ce fac adulții așa ceva acestor copilași? Oare de ce nu sunt lăsați să se bucure de viață împreună cu părinții lor, cu prietenii lor și cu cățelușii lor?

Cei care distrug destinele și viitorul acestor copii inocenți sunt anticriști, nu apărători ai valorilor creștine.

Doamne, vino Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni…

prayforpeace #prayforkids

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.