Te cheamă Doamne ai Tăi fii

Te cheamă Doamne ai Tăi fii
Aflați acum la strâmtorare
În ajutor ca să le vii
Căci încercarea lor e mare

Te cheamă cei ce Te slujesc
Din fragedă copilărie
Să îi îndrumi Păstor ceresc
Ca pe Israel în pustie

Să stingi acest focar cumplit
De ură și cruzime
Ce iată s-a dezlănțuit
Acum ca și-n vechime

Se-nalță glasuri de copii
Scâncind cu-nfrigurare
Să vii Tu Rege din vecii
Să le aduci salvare

Strigă părinți, strigă bunici
Spre Tine cu credință
Ca acest nor să îl ridici
Si să îi scapi de suferință

Nu cred că stai nepăsător
La-atâtea lacrime fierbinți
La-atâta plâns și-atâta dor
Și la atâtea rugăminți

Nu cred că ai îngăduit
La voia întâmplării
Acest cuptor ce ne-a-ngrozit
Și-această vreme-a disperării

Tu-aveai în planul Tău mereu
O vreme-a cercetării
Să curățești tot ce-i al Tău
Și printr-o școală a răbdării

Eu cred că Te vei îndura
Căci Tu auzi și vezi Stăpâne
Și pace iarăși vei lăsa
Și-n case iar belșug de pâine

– Amin –

Puiu Chibici

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.