COPILĂRIE, FĂRĂ BUCURIE..🇺🇦

Copilărie, fără bucurie
În loc de parcuri și de jucării,
Război și lacrimi, teamă și urgie
Părinți și mame, fără de copii.

Printre ruine,fum și disperare
Se stinge raza soarelui pe cer,
Un strigăt lung, și mut de-ajutorare
Se-aude de sub tancul greu de fier.

Pe străzile pustii, și-ntunecate
Nu-i nimeni…
… parcă nici n-a fost cândva,
Și dintre zidurile sfărâmate
Din când în când, mai iese cineva.
*
De ce așa?
De ce război și teamă
De ce-i privim pe-ai noștri cum ne mor,
De ce orfani de tată și de mamă
De ce-ați furat al nostru viitor?

Lăsați în lume pace și iubire
De armonie și de gând curat,
Lăsați frumoasa noastră fericire
Să zboare tot pământu’n lung și-n lat.

Și nu uitați!!!
Voi, toți acești nevrednicii
Ce vreți să cuceriți acest pământ,
Oricât și’oricum vă credeți de puternici
La DUMNEZEU…
E ULTIMUL CUVÂNT!!!!

Autor ✍️ Nicu Fasolă
06.03.2022

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.