Domnul este Păstorul meu – Studiu de caz 19: când îi dovedești celui care te urăște că n-ai nimic împotriva lui

„După aceea, David s-a sculat și a ieșit din peșteră. El a început să strige atunci după Saul: «Împărate, domnul meu!» Saul s-a suit înapoi, și David s-a plecat cu fața la pământ și s-a închinat. David a zis lui Saul: «De ce asculți tu de vorbele oamenilor care zic: „David îți vrea răul”? Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mâinile mele în peșteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor, dar te-am cruțat și am zis: „Nu voi pune mâna pe domnul meu, căci este unsul Domnului.” Uite, părintele meu, colțul hainei tale în mâna mea. Fiindcă ți-am tăiat colțul hainei și nu te-am ucis, să știi și să vezi că în purtarea mea nu este nici răutate, nici răzvrătire și că n-am păcătuit împotriva ta. Totuși tu îmi întinzi curse, ca să-mi iei viața»” (1 Samuel 24:8-11).

Pentru astăzi avem un text puțin mai lung decât cele pe care le-am avut de obicei, însă este un text pe care nu am vrut să-l trunchiez prezentând doar câteva aspecte izvorâte din el. Ne aflăm tot în evenimentul la care am privit ieri, când Dumnezeu îl dăduse pe Saul în mâinile lui David, iar David alesese să-i cruțe viața.

David era conștient de faptul că în jurul lui Saul erau și multe dezinformări cu privire la adresa lui. Știrile false nu sunt un stigmat exclusiv al zilelor noastre. Pare-se că existau și pe vremea lui Saul și a lui David. Deducem de aici că printre oamenii care-l înconjurau pe Saul erau și oameni care îl ațâțau în pornirile lui. Nici în cazul lui David lucrurile n-au stat cu mult mai diferit. El era înconjurat de oameni care, deși îi voiau binele, nu aveau în vedere perspectiva mai largă a lui Dumnezeu și cu siguranță nu aveau o inimă aleasă, precum David.

Însă David, nu doar ca să sune bine sau ca să impresioneze, ci însoțit de exemplul personal, îl întreabă pe Saul de ce cade în capcana aceasta de a da curs oricăror știri rele pe care le aude despre el. David fusese îndemnat să-l omoare pe Saul, însă n-a acceptat, iar Saul auzise zvonuri false cu privire la David, însă le-a dat imediat crezare și s-a lăsat influențat de ele.

Cum dovedești celuilalt că nu ai nimic împotriva lui? Îmi permit să fac aici o paranteză și să spun că nu sunt de acord cu expresia: „Nu am nimic cu cutărescu.” Îmi pare o afirmație care descrie o indiferență și o nepăsare extraordinar de mare. Cred că mai potrivit este să spui că nu ai nimic împotriva lui. Îi dovedești că nu ai nimic împotriva lui în mod practic. David vine cu dovezi reale: „Dumnezeu te-a dat în mâinile mele, oamenii mei m-au îndemnat să îți iau viața și ca să crezi că ce-ți spun este adevărat, nu doar o știre falsă, uite, împărate, colțul hainei tale.”

Vedem pe de o parte un om mânat de răutate, invidie și ură și, pe de altă parte, un om în purtarea căruia nu era răutate și nici răzvrătire. David era conștient că Dumnezeu este și trebuie să rămână Judecătorul dintre el și Saul și că El urma să judece cu dreptate. Ba mai mult, se pare că viața lui era călăuzită de o zicală veche care spunea: „Răul de la cei răi vine”.

Când ajungi să înțelegi cât de mult ți s-a iertat și cât de nevrednic erai de iertarea pe care Domnul ți-a oferit-o îți va fi mai ușor să ierți pe cei care îți greșesc și care caută în mod voit să-ți facă răul. Privește la David și învață de la el. Situația este în mâinile lui Dumnezeu. Las-o acolo, plin de încredere că El va purta de grijă. Și cu siguranță o va face!

Stoica Timotei

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.