Domnul este Păstorul meu – Studiu de caz 18: când Dumnezeu îți dă posibilitatea să-ți faci singur dreptate

„Oamenii lui David i-au zis: «Iată ziua în care Domnul îți zice: „Dau pe vrăjmașul tău în mâinile tale; fă-i ce-ți va plăcea”.» David s-a sculat și a tăiat încet colțul hainei lui Saul. După aceea, inima îi bătea, pentru că tăiase colțul hainei lui Saul. Și a zis oamenilor săi: «Să mă ferească Domnul să fac împotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o așa faptă ca să pun mâna pe el! Căci el este unsul Domnului.» Cu aceste cuvinte, David a oprit pe oamenii săi și i-a împiedicat să se arunce asupra lui Saul. Apoi Saul s-a sculat să iasă din peșteră și și-a văzut înainte de drum” (1 Samuel 24:4-7).

Multe evenimente se întâmplă în viața noastră și în jurul nostru. De fapt, viața noastră este formată din evenimente succesive. Se termină unul și începe altul. Unul dintre lucrurile foarte importante este cum le interpretăm, cum ne afectează ele sau ce anume învățăm din ele. Dacă îți aduci aminte, cu ceva vreme în urmă, când David a mers să-i salveze pe oamenii din Cheila de filisteni și această veste a ajuns și la urechile lui Saul, el a interpretat acel eveniment ca fiind cel în care Dumnezeu i-l dădea pe David în mâinile lui.

Astăzi avem în atenția noastră un alt eveniment în care Saul, împreună cu 3000 de oameni pregătiți, îl urmărea pe David, căutând să-i ia viața. Totuși, au ajuns într-o situație în care David putea să-i ia viața. Cel puțin așa au interpretat-o oamenii lui David. Saul și cei care îl urmau s-au oprit să se odihnească într-o peșteră, fără să știe că în fundul ei se aflau David și oamenii lui. Acesta era momentul oportun ca David să-și facă în sfârșit dreptate. Era ocazia pe care Dumnezeu i-o dădea de a scăpa de ura și mânia lui Saul. Era răspunsul la multele sale rugăciuni, rugăciuni pe care David cu siguranță le înălțase înaintea lui Dumnezeu prin care Îi cerea să-l scape de Saul.

Însă David nu a interpretat astfel situația. David dă dovadă în această situație că într-adevăr avea o inimă aleasă. Îți aduci aminte de acea fetiță anonimă despre care ne vorbește Scriptura? Nu-i știm numele, nu-i știm vârsta, nu știm cum anume a ajuns să fie slujnică, însă Scriptura ne-o menționează datorită inimii sale deosebite. Când a aflat că stăpânul ei a fost lovit de lepră, ea n-a sărit în sus de bucurie exclamând: „Dumnezeu nu doarme!” Ba dimpotrivă, ea a intervenit și a spus că ar exista o soluție pentru boala stăpânului său în Israel, la omul lui Dumnezeu. Un detaliu care se trece adesea cu vederea din acel pasaj este faptul că marele Naaman ia aminte la cuvintele unei copile, unei biete slujnice. Ce mărturie trebuie ea să fi avut pentru ca cuvintele ei să ajungă să fie băgate în seamă, iar mai apoi luate în considerare!

Un alt lucru care trebuie menționat din acest pasaj este interpretarea pe care unii lideri religioși o dau în favorul lor. Ei spun: „Dacă David a spus că nu trebuie să facă nimic împotriva unsului Domnului, cine ești tu să-mi pui la îndoială metodele?” Prin aceasta, ei apelează la o imunitate, aș zice eu, lipsită de orice bun simț. Ei sunt într-un turn de fildeș și nimeni nu-i poate trage la răspundere pentru prostiile pe care fac și nebuniile pe care le debitează.

Care este lucrul pe care trebuie și putem să-l învățăm din textul nostru de astăzi? Chiar și atunci când ai tot dreptul să-ți faci singur dreptate, lasă situația în mâinile lui Dumnezeu. E ușor de spus, dar extrem de greu de făcut.

Învățăm de la David că Dumnezeu deține controlul și, chiar și atunci când credem că suntem îndreptățiți să luăm atitudine, e mai bine să-L lăsăm pe Dumnezeu să intervină. Testul era pentru David, iar el a ieșit biruitor aici. Dar tu?

Stoica Timotei

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.