Domnul este Păstorul meu – Studiu de caz 17: când un lider sau altul mustește de ipocrizie

„Zifiții s-au suit la Saul, la Ghibea, și au zis: «Nu-i David ascuns între noi în locuri întărite, în pădure, pe dealul Hachila, care este la miazăzi de pustie? Pogoară-te, dar, împărate, fiindcă aceasta este dorința sufletului tu; lasă pe noi dacă e vorba să-l dăm în mâinile împăratului.» Saul a zis: «Domnul să vă binecuvânteze că aveți milă de mine! Duceți-vă, vă rog, de mai cercetați, ca să știți și să descoperiți în ce loc și-a îndreptat pașii și cine l-a văzut, căci mi s-a spus că este foarte șiret. Cercetați și vedeți toate locurile unde se ascunde, veniți apoi la mine cu ceva temeinic și voi porni cu voi. Dacă este în țară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda»” (1 Samuel 23:19-23).

Chiar dacă Ionatan l-a asigurat pe David că Dumnezeu Își va ține făgăduința pe care i-o făcuse, lucrul acesta nu înseamnă în mod automat că Saul se va opri din dorința lui de a-l căuta și de a-i lua viața. În textul de astăzi văd două categorii de oameni: oportuniștii și fățarnicii. Oportuniștii sunt zifiții, care se gândeau că dacă îl vor ajuta pe împărat să-l prindă pe David, cu siguranță vor fi recompensați pe măsură. Ei știau că „dorința sufletului” lui Saul era să-l vadă pe David mort, așa că, atunci când s-a ivit ocazia, au căutat să intre în grațiile împăratului aducându-i informații cu privire la locul unde se afla acesta.

Cum sunt oportuniștii în zilele noastre? Cine sunt ei? Sunt acei oameni care îi exploatează pe cei cu mai multe posibilități decât ei în speranța că vor avea de câștigat ceva de pe urma „bunăvoinței” lor față de acei oameni. Un cuvânt mai direct și mai dur care să-i caracterizeze pe acești oameni ar fi cuvântul „lingău”. Cam așa sunt acești oameni. Oare nu cumva și noi am făcut cel puțin în viața noastră un astfel de lucru? Am căutat să ajungem să-i fim pe plac cuiva doar pentru a obține ceva în schimb. Aici problema ține de motivații. Cu ce motivație fac ceea ce fac? Care sunt motivațiile noastre? Cum sunt ele? Dacă nu sunt sfinte și curate, Domnul să le sfințească și să le curățească!

Apoi, mai e o categorie de oameni, reprezentați în textul nostru de astăzi de nimeni altul decât împăratul Saul. Când spune despre David că era foarte șiret, el de fapt vorbea despre el. Foarte interesant, omul ipocrit mânuiește bine limbajul biblic. Știe să folosească cuvinte religioase, pioase, ca să-i facă pe ceilalți să creadă despre el că este un om autentic. Saul le-a spus acestor oameni: „Domnul să vă binecuvânteze că aveți milă de mine!” O, săracul! El era victima aici. Da, omul ipocrit nu se ferește să se prezinte adesea prin cuvinte pioase ca fiind victima, când de fapt lucrurile nu stau chiar așa.

Omul care mustește de ipocrizie este omul care are agenda lui, despre care niciun alt om nu știe. Este omul care se folosește de un anume vocabular doar pentru a impresiona și a atrage simpatia celorlalți.

Ce învățăm astăzi din textul nostru? Învățăm privind la zifiți și de la Saul. Ce anume? Să nu fim ca ei. Ce implică lucrul acesta? Să ne ferim de ispita de a căuta să-i lingușim pe alții doar pentru a obține ceva de la ei. Dacă avem motive de a lăuda pe cineva, acestea să fie sincere și autentice. Apoi, învățăm privind și la Saul, să ne ferim de ipocrizie. Atunci când anumiți oameni ne laudă pentru anumite lucruri, dacă ele nu sunt conforme cu realitatea, să avem puterea de a recunoaște că lucrurile nu stau chiar așa cum se crede. Să avem o singură față, nu mai multe, iar pe aceasta să strălucească slava lui Hristos!

Stoica Timotei

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.