Mi-a bătut în poartă, iar mândria

Mi-a bătut în poartă, iar mândria
Și vrea să o primesc că-i frig afară,
Un loc micuț, neînsemnat îmi cere
Că e târziu, curând se face seară.

Am ascultat și când să trag zăvorul,
O Voce mi-a șoptit, puțin îți cere
De o primești îți va deschide drumul
Pe care cine merge, vezi tu, piere.

Am ascultat bătăile în poartă
Și am închis cât am putut de bine.
Să pleci acum, sa pleci cât mai departe
N-am să deschid căsuța pentru tine.

Cu pași mărunți am auzit că pleacă
Și am simțit atâta bucurie,
În viața mea smerită, chiar pustie
Nicicând nu am un loc pentru mândrie.

Mândria nu-i o glumă, un moft sau o plăcere.
E o scară ce o urci ușor, apoi când cazi,
Vei înțelege crunta și trista amăgire
Promisiuni frumoase, rămân amare, fazi.

Ascultă astăzi bine, de întâlnești mândria,
E răul cel mai mare și nu poți să îl duci
E drumul cel mai sigur, ce duce la pieire,
Primește acuma sfatul, fi înțelept și fugi!
D.B.

https://www.facebook.com/100000959797150/posts/7187689694606286/?d=n

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.