Sonet înaripat

Plătind tribut pământului din care Mi-ai dat un chip, Părinte, la-nceput, Simțeam chemarea lutului spre lut Ca pe-o strivire grea, apăsătoare. Cu ochii orbi priveam spre absolut, Unde nici visul nu-ndrăznea să zboare, Căci eu purtam povara zdrobitoare A propriei condiții de… căzut. Dar când din Duhul Tău, o, Sfinte Tată, Tu mi-ai umplut al […]

Sonet înaripat
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.