Nu sunt mai câștigați cei care rămân acasă pentru a se odihni? În cele din urmă, de luni, viața își reia cursul cu aceeași viteză amețitoare, iar sâmbăta sunt atât de multe lucruri de făcut pe lângă casă, că nu prea ai timp să te odihnești. Nu ar fi înțelept să folosești duminica în acest scop?

Mai mult, mersul la biserică și conținutul slujbelor de acolo pare, la prima vedere, atât de anacronic. Există atât de multe probleme presante în zilele acestea. Pandemia încă nu s-a încheiat și continuă să creeze multiple neplăceri. Mai mult, situația internațională este atât de volatilă. Ne așteptăm, în fiecare clipă, ca vecinul de la Răsărit să aprindă chibritul, iar întrebarea care ne macină este dacă focul va ajunge până la noi. Nu ne ajunge timpul să pomenim toate problemele și frământările interne ale țării noastre: corupția politică, fragilitatea economică sau educația mereu în pragul colapsului sunt doar câteva dintre ele.

Pe lângă toate cele pomenite mai sus, avem fiecare dintre noi nenumărate probleme personale: rezultatele îngrijorătoare ale unor analize, un adolescent rebel, un părinte internat în spital sau rata bancară care a depășit, încă o lună, scadența.

Iată necazurile oamenilor de azi! Cu ce ne poate ajuta mersul la biserică? Oameni care se se întâlnesc pentru a cânta, pentru a se ruga (unii chiar cu ochii închiși!), pentru a citit dintr-o carte veche și pentru a asculta mai apoi o bucată bună de vreme explicații pe marginea textului citit. Cui îi mai este de folos așa ceva? Nu ar fi mai bine să profităm de ziua noastră liberă pentru a dormi mai mult, pentru o ieșire în natură sau, vara, pentru un grătar cu prietenii? În mod previzibil, răspunsul meu este NU! Cred că tocmai într-un astfel de context avem nevoie mai mult ca oricând să mergem la biserică și, în cele ce urmează, voi oferi motivele. Le-am formulat ca motive pentru a merge la biserică, dar ele pot fi citite și într-o cheie diferită, în sensul că ne amintesc ce ar trebui să fie biserica și ce ar trebui să găsească acolo cei ce vin.

1. Mersul la biserică îți amintește, că lumea aceasta, cu toate frământările și problemei ei, nu este totul. Că există un Dumnezeu nevăzut, dar totuși real. Un Dumnezeu care nu se vede, dar care conduce istoria: nu doar istoria lumii, ci și istoria vieții tale.
2. Mersul la biserică îți amintește că, într-un punct din istorie, Dumnezeul nevăzut, s-a făcut văzut. În Persoana Fiului Său Isus Hristos, El a venit și a locuit pentru noi, iar acum S-a înălțat din nou în slavă. Cu toate acestea, El este implicat în mod direct și activ în istorie și chiar existența Bisericii este o mărturie vie în acest sens.
3. Mersul la biserică îți amintește că totul se va termina cu bine. Trăim zile zbuciumate, dar fiecare Duminică este un nou prilej pentru a ne reaminti că cea mai grea luptă a fost câștigată: moartea a fost biruită! Indiferent de războaiele și luptele de moment, bătălia mare a fost câștigată la Cruce și în Ziua Învierii. Necazurile de acum sunt izbucniri pline de furie ale unui vrăjmaș care a fost deja învins. Cât de bine să ne amintim, în timp ce neamurile se frământă, iar noi suntem copleșiti de probleme personale, că destinul nostru final este „învierea morților și viața veacului ce va să fie.”
4. Mersul la biserică îți amintește, duminică de duminică, că există un cer, un loc fericit unde ne vom petrece veșnicia. În fiecare duminică dimineața, îmbrăcați în hainele noastre bune, părăsim casa pământească, preț de câteva ore, pentru a fi împreună cu frații și surorile noastre. Ar trebui să fie un loc al mângâierii și al încurajării. În același timp, ar trebui să fie un timp în care să ne amintim că va veni clipa când vom părăsi definitv casa aceasta, pentru a ne muta definitiv în cea cerească. Acolo, vom sta în prezența Dumnezeului nostru, eliberați de orice urmă de întristare, de orice boală, de orice necaz.

Până atunci, biserica ar trebui să fie locul în care, preț de câteva clipe, să fim mutați în cer. „Ah”, s-ar putea să gândești, „despre care Cer vorbești? Până acum, biserica mi-a oferit doar dezamăgiri… nici nu știu dacă să mai merg.” Vestea, și bună și rea, este că nu ești singur! Și eu am fost adeseori dezamăgit mergând la biserică. Caut însă să fac un singur lucru: atunci când nu e ca în cer, mă rog să am eu o conduită cerească și să aduc, prin Duhul, o atmosferă cerească. Cel puțin o rază de cer, o briză de aer proaspăt, din altă lume să aduc și tot nu m-am dus degeaba!

Valentin Făt, pentru Edictum Dei

https://www.facebook.com/294648260641674/posts/4370710156368777/