Se cutremură pământul

Se cutremură pământul
Şi sunt zvonuri de război…
Doamne, mai întinde-Ţi mâna
Mai îndură-Te de noi!
E atâta teamă-n lume
Lacrimi multe şi nevoi
Din înaltul slavei Tale
Mai priveşte către noi
Căci sunt vremurile tulburi
Totu-n jur se prăbuşeşte
Lăcomia se desfată
Şi omul nu mai iubeşte!
Fiecare-i pentru el
Şi aleargă să adune
De când zorii se arată
Până soarele apune
Şi nu vede lângă el
Cât de mulţi adânc suspină
Pedepsiţi fiind de soartă
Vinovaţi dar fără vină…
Chiar şi dragostea ce-odată
În inimă înflorea
Astăzi alungată plânge
Căci e lumea tot mai rea…
Totuşi încă mai sunt glasuri
Ce se-nalţă-n rugăciune
Sunt genunchi ce se apleacă
Şi mai cheamă al Tău Nume
Căci pământul se agită
Şi sunt zvonuri de război
Mai întinde-Ţi Doamne mâna
Mai îndură-Te de noi!

Maria Luca
foto net

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.