Să fie pace și în corăbioara ta!


Mărește-mi Domnul meu credința
Să cred până la capăt în ce-ai spus,
Să înțeleg deplin că biruința
Îmi vine de la Tin’, din cer, de sus!

Căci precum Petru a pășit sfios pe ape
Când marea-nvolburată spumega,
La fel eu, azi, pășesc pe mare-n noapte
Cu vântul care e-mpotriva mea! . .

Și ai credinței pași mă duc spre Tine,
Tu mi-ai spus: -Vino! , însă eu mă tem,
Mai aprigă lovește marea-n mine
Cu ale ei talazuri care gem! . .

Mărește-mi Domnul meu credința
În ciuda urletelor din adânc
Care mi-au pus deja demult sentința
Că doar puțin mai am și mă scufund! …

Iar dacă ai vedea că prins de frică
Din cauza vântului m-aș îndoi,
Și de-ai vedea că mă afund chiar și o clipă
O, scump Isuse, nu mă părăsi! …

De vei vedea că marea m-ar înghite
Mă scapă Tu, întinde-mi mâna Ta,
Din cer, de sus, spune cerești cuvinte:
-Să fie pace și în corăbioara ta!
AMIN

Emanuel Hasan

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.