Șapte mărturii memorabile…



Biblia adună în paginile ei mărturii care uimesc, cuvinte care pot fi foarte bine înregistrate în categoria vorbelor rare, inspirate de sus, venite de la oameni care L-au cunoscut pe Dumnezeu.

1. „Cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului” (Iosua 24:15) – Angajament familial.
Proiect plin de valoare pentru prezent și eternitate. Nu doar tu, dar și casa ta. Nu orice pentru Domnul, ci slujire. Așa a gândit Iosua și așa a declarat în fața poporului Israel. A fost o poziționare categorică. Nu de parte idolilor, nu de partea lumii, ci de partea Domnului.

2. „Domnul a dat și Domnul a luat, Binecuvântat fie Numele Domnului!” (Iov 1:21) – Suveranitatea înțeleasă de om.
Să primești atât de mult și să pierzi totul. Așa s-a întâmplat cu Iov, pildă de suferință și de răbdare. Chiar și drama, tragedia vieții a transformat-o în act de închinare, binecuvântându-L pe Domnul. Acesta este scopul ultim al existenței noastre: să-L binecuvântăm!

3. „Nu mă lepăda de la fața Ta” (Psalmul 51:11) – Strigătul celui vinovat.
E rugăciunea care aduce mila. De la certitudinea pedepsei să ai parte de iertare. E suprem un astfel de sentiment. Să știi că deși ești vinovat nu ești lepădat. David ne-ar putea spune mai mult…Așa e harul. Când îl ceri, Dumnezeu îl dă. Vinovați adesea, dar iertați deplin.

4. „Învață-ne să ne numărăm bine zilele…” (Psalmul 90:12) – Cerința înțeleaptă în fața efemerității.
Trecem. Ne ofilim. Așa a simțit și Moise când a scris cuvintele acestea. Dar, nu aceasta este cel mai important, ci să fii înțelept în zilele vieții tale. Cât adevăr…„Nu anii din viață, ci viața din ani”. Să știu pentru ce trăiesc. Să știi de ce te-a lăsat Dumnezeu pe pământ.

5. „Iată-mă, trimite-mă!” (Isaia 6:8) – Disponibilitate în mâinile Lui.
Cuvinte rostite de Isaia, cuvintele omului gata de chemarea Domnului. Dispus. Pregătit. Total predat. Omul care renunță la sine pentru Dumnezeu. Nimic mai mult. Să vrei ce vrea Domnul. Cu El și pentru El în totul.

6. „Domnul meu și Dumnezeul meu!” (Ioan 20:28) – Crezul redus la esență.
Să-ți spui crezul în doar cinci cuvinte. Toma a reușit lucrul acesta după ce Domnul a venit în întâmpinarea îndoielii lui. A simțit ucenicul că este iubit de Învățătorul lui, că are preț în ochii Mântuitorului. Când te copleșește Domnul cu atâta dragoste, declarația credinței e limbaj.

7. „Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta” (Luca 23:42) – Rugăciunea omului pocăit.
Așa se roagă cel care își vede propria vinovăție. Tâlharul de pe cruce se pocăiește și este iertat de Domnul. Știa că mai are clipe de viață și nu voia o veșnicie de chin și pedeapsă. A fost asigurat că în acea zi va ajunge în rai. O cale scurtă…de pe pământ spre cer prin pocăință.

Să fiți fericiți,
Cocîrțeu

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.