Mai lasă-l și anul acesta, Părinte!
„Smochinul” mi-e drag și-i supus celor sfinte.
Te rog… fie-Ți milă… te rog… nu-l tăia,
Mai lasă-l un an, în dragostea Ta!

Mai lasă-l un an, Bunule Tată,
Uite ce verde-i și ce ramuri poartă;
Poate că-n timpul ce Tu-l vei lăsa
Va înflori și roadă va da!

Îl voi îngriji, ca un bun Grădinar,
Și-l voi ocroti, îmbrăcându-l cu har.
Îl voi sătura cu hrană curată
Adusă din ceruri, din Mâna-Ți bogată.
Voi turna peste el, din plin, bucurie,
Lumină, iubire și apa cea vie.

Și de va fi ger, zăpușeală sau gheață,
Voi pune pe el mantia de viață.
În plină furtună și noaptea pustie
Cu Mine-i va fi credința mai vie.

***
La Tine vin, Tată, prin dragostea Ta,
Mai lasă-l un an… te rog… nu-l tăia!
Poate, la anul, când vei reveni,
O roadă bogată în el vei găsi.
Și dacă-n “smochin” rod n-ai să găsești
Să faci, Tată Bun, așa cum voiești !

Gelu Ciobanu