Să continuăm să mijlocim în RUGĂCIUNE pentru Teodora Dragomir! POTI transmite mai departe…

CÂTĂ SUFERINȚĂ POȚI DUCE?!

Dragii mei,
Înainte de toate vă cer scuze pentru că am primit din partea multora dintre voi mesaje de încurajare și întrebări despre starea de sănătate a Teodorei iar eu nu am (mai) putut răspunde.
Oboseala fizică, epuizarea psihică și consumul emoțional intens și-au spus cuvântul…

Teodora a fost operată de urgență ieri deși era preconizată intervenția chirurgicală azi dimineață. Starea ei se agravase și nu mai necesita amânare!
Diagnosticul, care ne-a lovit ca un trăsnet acum la început de an, a fost hernie diafragmată și ocluzie intestinală. (Nu știu să explic medical doar că a existat o gaură în diafragmă – care ar fi trebuit să fie văzută la ecografiile făcute până acum însă fiind de mici dimensiuni în momentul operațiilor de la inimă de acum 10 ani a fost practic ascunsă în felul acesta neputând fi tratată – și tot ceea ce era în abdomen a migrat către torace !!! )

Durerile au început luni dimineață când Teodora, de la 4 dimineața până la ora 13 a țipat, s-a agitat și văieat continuu! Am consultat la prânz medicul de familie însă nu a putut identifica motivul acestor stări (nici nu avea cum) și i-a prescris ceva medicație pentru indigestie (la prima vedere cam asta părea să fie). Ea deja era epuizată. Spre seară a devenit extrem de palidă și total lipsită de putere. Măsurând frecvența cardiacă și saturația am inceput să ne îngrijorăm: deși în repaos total, pulsul era 180 (!!!)

Am fugit imediat la urgență (mulțumim din suflet unei doctorițe căreia nu vreau să-i dau numele – il știe Domnul și mai ales i l-a scris demult în Cartea Vieții – dar care pot spune, fără riscul de a greși, că nu doar de data aceasta ci în repetate rânduri s-a dovedit a-i fii Teodorei înger păzitor) unde Teodorei i s-au făcut investigații și au fost descoperite problemele menționate.

A început o luptă contra cronometru pentru viața Teodorei. A fost operată în regim de urgență însă riscurile au fost imense. În timpul operației, în momentul tăierii acelei părți din intestin care a perforat diafragma, toate funcțiile Teodorei s-au prăbușit intrând în șoc septic (!!!) Numai intervenția miraculoasă a Domnului și abilitățile puse prin Duhul Sfânt chiar în acel moment în mintea și mâna medicilor au făcut ca Teo să fie… readusă la viață!

Orele ce au urmat operației au fost critice. Ne-a fost comunicat direct: nu știm dacă va rezista! Însă Domnul a făcut aici lucruri mari și nepătrunse! Și cred că va face în continuare!

Azi am văzut-o! Am intrat la ea și am binecuvântat-o în Numele Domnului Isus! Văzând-o intubată și conectată la aparate mi-am reamintit de suferința de acum fix 10 ani când a fost operată la inimă. Am izbucnit în plâns, unul mut să nu transmit starea și Teodorei însă printre lacrimi, am întrebat-o încet: „Tati, câtă suferință poți duce!?!?”

Trei vieți adulte nu cumulează atâta suferință cât a acumulat ea în numai 11 ani!
De trei zile și eu și Corina… plângem! Nu-mi este rușine să recunosc. (am un Mântuitor care a plâns.) Însă suferința noastră este nimic în comparație cu tot ceea ce a trăit și trăiește acest copil. Se pare că este obișnuită cu durerea însă din mijlocul oricărei dureri…ea a știut întotdeauna să zâmbească sfidând necazul și durerea și parcă transmițând mereu mesajul: „Și asta va trece. Zâmbește!”

Deși intubată era semitrează încercându-se deintubarea. Ulterior s-a decis s-o mai lase intubată până mâine dimineață!
Cuvintele au fost următoarele: „evoluția postoperatorie este nespus de bună”. Am spus doctoriței că „sunt mii de oameni care se roagă pentru Teo” iar răspunsul a fost „atunci, ăsta trebuie să fie motivul acestei evoluții favorabile și miraculoase”
Mulțumim din suflet medicilor și asistentelor care o îngrijesc pe Teo! Dumnezeu să vă răsplătească!

Urmează câteva zile importante. Mâine deintubarea unde vă rog (!!!) s-o aduceți din nou în rugăciune pentru ca plămânii Teodorei să poată respira singuri, fără aparat!
Există riscuri postoperatorii în hernia diafragmată chiar și în ziua a 5-a sau a 6-a de aceea apelez la mijlocirea voastră până când Teodora va intra într-o zonă sigură!
Am câștigat câteva bătălii însă mai e puțin până la câștigarea războiului!

Vă mulțumesc fiecăruia în parte pentru susținerea în rugăciune! Am fost blocați psihic și emoțional la un moment dat și pe fondul oboselii fizice…nu ne-am mai putut ruga! Am citit însă rugăciunile scrise de voi la postările făcute și atunci….ne-am rugat…cu rugăciunile voastre!

Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă răsplătească dragostea față de Teodora!
Fără voi, nu am putea reuși! Sunteți de mare preț, fiecare în parte 🙏🙏🙏 🤗🤗🤗

Corina Maria-Dragomir

https://www.facebook.com/100000482993310/posts/7540649309294427/?d=n

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.