Când m-am născut cu trupul acesta printre voi
era și nor, și noapte, și iarnă și război…
Ce stări nefericite, cum s-au răsfrânt durut
cu toată-amărăciunea pe viața mea de lut!

Când m-am născut cu duhul, din Duhul cel Divin,
era și primăvară, și pace, și senin,
tot cerul cu pământul se-mbrățișau zâmbind,
privindu-mi viața nouă din lacrimi zămislind.

Din ea, pe câte drumuri apoi am străbătut,
împrăștiat-am darnic al lacrimii avut,
nemaifiind pe lume decât un călător,
cu cât duc mai puține, pot merge mai ușor!

Când Mâine, înc-o dată, mă voi renaște iar,
va străluci Cuprinsul de-un nou și veșnic har,
și-abia-n a treia viață voi strânge fericit
ce-n celelalte două am ars și-am dăruit!…

Traian Dorz (25 decembrie 1914 – 20 iunie 1989)