Când porumbeii ațipesc
De iese-n luciu Luna,
Ei miezul nopții prevestesc
Și-n urma ei, furtuna!…

Cohorte de stihii pândesc,
Căci lor e-acum totuna
Că marea vieții-o pârjolesc
Arzând cu foc străbuna!…

Când îngerii din Cer slujesc
Pe bunul Tată-ntruna,
Destinul nostru pământesc
E-n Jertfa Lui, Cununa!…

Astfel în noapte strălucesc
Mulțimi de stele, Luna,
Vestind pe Cel Dumnezeiesc
Iubind întotdeauna!

Și-n Harul unui vis ceresc
Iubirea-i numai una,
Ce-a transformat omul firesc
Și-a nimicit minciuna!…

Și-n curcubeul pentru noi
Va treace iar furtuna,
Iar Viața noastră de apoi,
În Duh avem arvuna!…

Ștefan Onofrei