Secretul practic al vorbelor…

Secretul practic al vorbelor…👇
Zis și făcut…

Într-o zi, s-au întâlnit într-o bibliotecă trei creștini. Pătrunși de frumusețea cărților pe care le citeau, nici nu au observat când s-a făcut seară. Când doar ei mai rămăseseră în bibliotecă, au început să discute aprins despre ceea ce citiseră peste zi. Deodată, lumina s-a stins și au rămas cufundați în întuneric. Unul dintre ei zise:

– Hai să ne rugăm. Să spunem fiecare „Tatăl nostru ” și poate Dumnezeu se va îndura de cel care se roagă mai frumos și lumina se va aprinde.

Ceilalți doi au fost imediat de acord. Primul a început să se roage. Ruga sa a fost atât de frumos spusă, dar camera a rămas în continuare în întuneric. Atunci, s-a rugat și al doilea. Rugăciunea lui nu putea să nu te impresioneze. Cuvintele veneau din suflet, spuse cu multă evlavie, dar lumina a rămas tot stinsă. În sfârșit, a început și cel de-al treilea să-și spună rugăciunea. Doar că, în timp ce rostea cuvintele cu smerenie, liniștit și cu grijă, s-a ridicat de la masă unde se aflau cu toții, a plecat încet, pe bâjbâite spre intrare, a găsit tabloul electric, a schimbat siguranța și s-a întors. În timp ce el își încheia rugăciunea, spunând „Amin!”, întreaga încăpere fu inundată de lumină. Apropiindu-se de prietenii săi, nedumeriți, le spuse, arătându-le Biblia de pe masă:

– Mai devreme, citeam din Biblie . Cand s-a stins lumina, eram tocmai la versetul care spune:
Iacov 2:26
După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credinţa fără fapte este moartă.”

Rugăciunea este bună, doar împletită cu fapta !

Valentin Popescu

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.