Mulțumire

  • Tată , ne vorbește satul, că suntem plini de nevoi.
  • Lasă-i tata, să vorbească , grija noastră-o ducem noi!
  • Azi copii-au râs de mine, că sunt mic și pricăjit .
  • Tu zâmbește și îi iartă , ești de Dumnezeu iubit!
  • Dar am hainele-nvechite și mănânc pâinica goală .
  • Măi copile-i cea mai dulce, c-o mănânci la-nghesuială!
  • Și mai spun că n-avem lemne, pentru iarna ce-o să vie.
  • Dar avem copile dragă , suflet cald și bucurie.
    Că suntem cu toți la masă și zâmbim de sărbători ,
    Și avem cât să ne-ajungă ! Ce ne trebuie comori?
    Crezi că cei ce au de toate, sunt mai fericiți cumva?
    Pot avea aur cât lumea, că tot nu s-or bucura.
    Dintr-un blid mâncăm cu toții , dormim toți într-o cămară ,
    Ne-ncălzim unul pe altul, fericiți seară de seară
    Dumnezeu va avea grijă, de nevoi să ne ferească ,
    Cea mai mare avuție-i mulțumirea sufletească !!!
    Și-ți mai dau un sfat, ascultă-l : nu te-nvenina cu gândul ,
    Gura lumii totdeauna, o astupă doar, pământul !”
    Autor –
    Oana Adriana Alexandrescu
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.