Ucenicul Andrei – un câștigător de suflete

A fost primul chemat dintre toți ucenicii (Ioan 1:35-40). Deși făcea parte din grupul de conducere, un fel de „comitet executiv” al celor doisprezece, Andrei a fost cel mai puțin remarcat. Scriptura nu ne spune multe despre el, numele lui fiind menționat doar de nouă ori în Noul Testament, în afară de locurile unde sunt enumerați toți ceilalți apostoli.

Originar din Betsaida (Ioan 1:44) era frate cu apostolul Petru, cei doi fiind tovarăși cu o altă pereche de pescari, Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei. Numele Andrei derivă din grecescul Andreas, care înseamnă „viteaz”, „bărbătesc”. Ne putem gândi la faptul că își trăia numele, fiind mereu gata să lupte pentru adevăr și să-și urmeze cu devotament ucenicia.

Întâlnirea cu Domnul Isus a avut loc în pustie, acolo unde Andrei și Ioan erau împreună ca ucenici ai lui Ioan Botezătorul. Când au auzit glasul „evanghelistului din pustie” spunând: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” au început să-L urmeze pe Domnul Hristos. Lucrul acesta nu a fost o trădare față de Ioan, ci mai degrabă asocierea fără echivoc cu Mesia, Cel așteptat în lume, în prezența Căruia au petrecut o după-amiază întreagă. Andrei a fost copleșit de bucuria întâlnirii cu Isus, așa de mult încât a alergat la fratele lui și i-a spus: „Noi L-am găsit pe Mesia” (care, tălmăcit însemnează Hristos). Și l-a adus la Isus…”

Andrei a iubit oamenii, sufletele lor. El a fost cunoscut pentru faptul că aducea oameni la Isus. Era evanghelistul de la om la om, aproape de fiecare data el aduce pe cineva la Isus. L-a adus pe Petru, fratele lui, dar a mai adus și un băiețel care avea asupra sa cinci pâini și doi pești. Prin Andrei, prin acel copil, prin pâinile și peștii aceia puțini s-a înfăptuit una dintre cele mai mari minuni din Evanghelii. În altă ocazie, niște greci îl căutau pe Filip cerând să-L vadă pe Isus. Filip s-a dus și i-a spus lui Andrei, știind probabil că Andrei face lucrul acesta atât de bine, să-i prezinte pe oameni lui Hristos.

Andrei nu a predicat mulțimilor și nici nu a plantat vreo biserică, nu a scris epistole și nici nu este menționat în Faptele Apostolilor sau în epistole. Moștenirea lui Andrei este exemplul său, el ne-a arătat că într-o lucrare măreață contează atât de mult slujirea din umbră, slujirea care adesea nu se vede.

Tradiția bisericii spune că Andrei a dus Evanghelia spre nord, fiind în cele din urmă răstignit în Ahaia care se află în sudul Greciei. Un guvernator roman a dat ordin să fie răstignit, cei care l-au crucificat legându-l pe cruce în loc să bată cuie, tocmai pentru a-i prelungi suferința. Tradiția spune că a fost o cruce în formă de X. Conform mai multor relatări, el a atârnat pe cruce timp de două zile, timp în care i-a îndemnat pe oamenii care treceau pe lângă el să se întoarcă la Hristos pentru a fi mântuiți.

Oameni ca Andrei ne motivează viața și ne provoacă la mulțumire către Dumnezeu!

Ioan Cocîrțeu

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.