Dumnezeu să mângâie familia URDA!

Daniel Urda, care mi-a fost coleg la ITP și care și-a început slujirea ca prezbiter în 2017, în Biserica Penticostală Maranata din Oradea, a trecut la cele veșnice. Ceremonia de înmormântare a avut loc ieri. Daniel era cea mai tânără persoană, pe care să o fi cunoscut direct, despre care știu că a murit din cauza unor complicații provocate de Covid.

Era cel mai mic din grupul nostru. Unul dintre colegii de grupă a reușit să ia legătura cu el în perioada când era bolnav și mi-a relatat recent un amănunt pe care îmi iau libertatea să-l dezvălui aici: cu vreo câteva săptămâni în urmă, Daniel a visat că va muri înainte să împlinească 40 de ani. Și așa a fost. Ar fi urmat să împlinească această vârstă în prima săptămână din decembrie.

Nu știm de ce îngăduie Dumnezeu plecarea fulgerătoare dintre noi a unor persoane care sunt în floarea vârstei. Poate pentru a ne reaminti că tot ceea ce ni se dă este în dar. Nu ni se oferă niciun fel de „garanții” în existența noastră pământească. Viața de credință este un drum pe care îl parcurgem fără a putea pune „condiții contractuale”. „Dumnezeu este în cer, iar tu, pe pământ”, spune Ecleziastul, marcând astfel nu doar distanța ontologică dintre Dumnezeu și om, ci și natura relației dintre noi și El. Când Dumnezeu îți spune: „Vino acasă”, cum ai mai putea să pui condiții, să obiectezi, să negociezi?

M-am întrebat cum aș acționa dacă mi s-ar spune în vis că voi muri înainte de o anumită dată. Ce datorii ar trebui să achit? De la cine ar trebui să-mi cer iertare? Ce socoteli mi-ar rămâne neîncheiate? Avea dreptate Freud că niciunul dintre noi nu-și poate contempla propria moarte. Numai în mod excepțional, ca în cazul lui Daniel, primim un semn că urmează „marea despărțire”. Nu e deci întâmplător că vegherea e o temă atât de importantă în predicarea publică a lui Isus. „Vegheați, așadar, căci nu știți nici ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului.”

Emanuel Conțac https://www.facebook.com/1718514338/posts/10209056733291681/?d=n

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.