„De ce atâta suferinta?
Citind Biblia din memorie, singur într-o celula, am fost izbit de câta suferinta este în ea strabatuta. Începe cu catastrofa izgonirii omului din rai si se încheie cu intrarea majoritatii oamenilor în iad. De ce oare trebuie sa sufere pâna si sfintii? De ce exista suferinta pâna si în lumea animala si vegetala? De ce se nasc copiii în suferinta? Este suferinta singura metoda pedagogica a lui Dumnezeu? De ce exista raul? De ce au suferit crestinii în închisorile comuniste? Dupa ce si-a dedicat patruzeci de ani din viata sa slujbei misionare, printre aborigenii australieni, un pastor s-a îmbolnavit. Pentru ca era greu bolnav a trebuit sa fie transportat pe niste drumuri impracticabile, pâna într-un oras. De-abia mai respira. În aceasta stare el a cerut familiei sa-i cânte si sa-i citeasca din Biblie. Într-un sfârsit a spus: Încetati cu laudele! I-am slujit toata viata si lui nu-i pasa de mine. A smuls Biblia din mâna sotiei si a aruncat-o într-un tufis. Nu putea gasi un raspuns la problema suferintei sale. Singurul raspuns, care cred ca se poate da, este sa nu pui nicio întrebare. Când Se afla pe Cruce, Isus L-a întrebat pe Dumnezeu de ce L-a parasit pâna si pe unicul Sau Fiu. Întrebarea Lui este urmata doar de un semn de întrebare. Tot ceea ce ni se descopera este ca întrebarea exista si ca putem trai cu ea.”

https://www.facebook.com/279778532822/posts/10158485967667823/?d=n