VALORILE CREȘTINE CONSACRATE ÎN CONSTITUȚIA ROMÂNIEI
Puskás Valenin-Zoltán, Judecător la Curtea Constuţională

Creştinismul este un element esenţial al identităţii europene. Europa zilelor noastre se confruntă cu dezbateri aprinse despre rolul rădăcinilor creştine, al religiei în societatea contemporană. …

Credinţa religioasă, Dumnezeu, valorile tradiţionale creştine sunt prezente în constituţiile naţionale încă de la începutul apariţiei acestora.

Constituţia Statelor Unite ale Americii, adoptată în 17 septembrie 1787, în preambululsău, face referire la valori creştine, precum „aşezarea dreptăţii”, „promovarea prosperităţii generale” sau „asigurarea binecuvântărilor libertăţii”, care sunt decretate şi promulgate de „Noi, poporul Statelor Unite”.

Textul Constituţiei SUA nu face, în prima sa redactare, nicio referire la libertatea religiei sau a „cuvântului”, dar la prima modificare a acesteia, în anul 1791, se introduce un articol prin care Congresul nu poate adopta legi prin care să fie interzisă înfiinţarea unui cult religios, să fie împiedicată libertatea religioasă sau îngrădită libertatea de exprimare.

Aşa cum am mai amintit, constituţiile naţionale ale ţărilor democratice consacră principalele valori tradiţionale creştine, fără să facă referire directă la Dumnezeu sau la originea creştină a valorilor respective. Această realitate însă nu diminuează cu nimic importanţa consa crării acestor valori. Sunt totuşi mai multe constituţii naţionale care fac referiri directe la Dumnezeu sau la tradiţiile creştine.

Un exemplu elocvent în acest sens este Constituţia Poloniei (2 aprilie 1997) care în preambulul său prevede: „Noi – naţiunea poloneză – toţi cetăţenii care cred în Dumnezeu ca izvor al adevărului, dreptăţii, bunătăţii şi frumuseţii, dar şi cei care nu sunt credincioşi, dar respectă aceste valori universale […]”

Constituţia R.F. Germania (1949, Bonn), în preambul, conţine următorul text: „În plenitudinea responsabilităţii în faţa lui Dumnezeu şi a cetăţeanului”.

Constituţia Greciei (1975), în preambul, art. III prevede: „Religia de stat în Grecia este religia ortodoxă […] Capul bisericii este Iisus Hristos”.

Constituţia Irlandei (1937) cuprinde texte ca „În numele Sfintei Treimi”, recunoscând cu umilinţă „obligaţiile noastre faţă de Domnul nostru, Iisus Hristos”.

Constituţia Canadei (1982) cuprinde textul: „Canada se bazează pe principiile care recunosc supremaţia lui Dumnezeu şi forţa legii.”

Constituţia Ungariei (2011) prevede în preambul: „Noi, membrii Adunării Naţionale , care credem că făuritorul istoriei este Sfântul Dumnezeu”.

Numele lui Dumnezeu apare şi în constituţiile din Suedia, Norvegia, Liechtenstein, Malta. În Constituţia României, cuvântul Dumnezeu apare în textul art. 82 – jurământul Preşedintelui României – prin sintagma „Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”

Fără să fac o analiză a textului jurământului Preşedintelui ales şi validat de Curtea Constituţională, mă întreb doar retoric: cum se va proceda în cazul în care Preşedintele ales şi validat al României va fi un ateu sau musulman?

Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 18 martie 2011, potrivit căreia prezenţa crucii în sălile de clasă din şcolile din Italia nu afectează drepturile omului, este catalogată ca o victorie a recunoaşterii rădăcinilor şi tradiţiilor creştine europene.

O decizie asemănătoare a fost adoptată şi de către Curtea Constituţională din Austria care a statuat: „Prin prezenţa simbolurilor creştine în şcoli nu se încalcă nicidecum Constituţia ţării.” …

Extras din lucrarea ,,VALORILE CREȘTINE CONSACRATE ÎN CONSTITUȚIA ROMÂNIEI”, de Puskás Valenin-Zoltán, judecător la Curtea Constuţională

https://www.facebook.com/148240072363161/posts/1256488681538289/?d=n