Manifest pentru lumină

La moara lui Felix

Nu-i veacul acesta un timp de lumină, Chiar dacă țâșnesc irizări de neon Din nimbul de care cu fală se-anină, Iar laserul-rege se urcă pe tron. Cunoașterea crește, prin rupte perdele Vedem mai departe, privind îndrăzneț, Pășim demolând ruginite zăbrele Și credem că veacul acesta-i măreț. Dar nu-i decât zbaterea noastră prin care Confortului dăm din trăire tribut, Și spiritul uită, da, uită să zboare Căci aripa frântă lipită-i de lut. Cum poate fi veacul acesta lumină Când Cel ce-i Lumină e-acum părăsit, Când punem la zid pe acei ce se-nchină, Iar El e din nou printre noi răstignit. Se trag pe lumina scripturilor storuri Și vechi adevăruri sunt prinse-n peceți, Iar candele oarbe primesc azi onoruri, Cu umbrele negre jucând pe pereți. Se moare în beznă, spre moartea eternă, În veacul prezent ce se vrea luminos, Și steagul luminii e astăzi în bernă Când nu e lumină venind din…

Vezi articolul original 29 de cuvinte mai mult

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.