Trăim în vremea de pe urmă,
În jurul nostru e-un cumplit dezmăț,
Chiar în a Domnului sfânt turmă
Zac părăsite lucrurile de preț.

E pe pământ Sodoma și Gomora.
Iar dintre noi stau mulți în nepăsare,
Se împlinește ce spune Scriptura.
Va fi din nou distrus pământul oare?

Cumplite vești se aud din depărtare
Și pe pământ e atâta suferință,
Unii trăiesc în mare dezbinare,
Iar alții mor pentru a lor credință.

Unii se îmbuibă și aleargă-n voie,
Nestingheriți, dorințele împlinesc.
La fel ca în vremea lui Noe,
Pe ai Domnului copii batjocoresc.

Păcatul, desfrânarea sunt la culme,
Se promovează răul, zicând că este bine.
În orice colț de țară și peste tot în lume
Sunt tot mai mulți cei care nu mai știu de rușine.

Vedem în jurul nostru din ce în ce mai multe,
Care influențează trăirea pe pământ.
Dar cine ia aminte și vrea de El s-asculte
Să-și ia îndrumător Cuvântul Celui Sfânt.

N-avem unde fugi din lumea blestemată,
Dar va veni o zi ca în vremea lui Lot,
Când focul și pucioasa vor nimici îndată,
Iar cerul și pământul se vor topi de tot.

Curând, curând va fi decizia luată,
O trâmbiţă să sune din Cerul cel de sus,
Ca cei care-au păstrat credința lor curată
Să fie scoși afară de mâna lui Isus.

Să fie duși pe munte, în Casa cea de sus,
Salvați de grea urgie, de această lume sumbră,
Pe veci vor moșteni alături de Isus
Cu toți aceia care nu mai privesc în urmă.

Încă vi se mai cere răbdare și credință,
Dacă voiți salvarea ca în vremea lui Lot.
Întoarceți-vă grabnic la sfânta pocăință,
Căci în curând pământul va fi topit de foc.

Să nu priviți în urmă, ca a lui Lot soție,
Care a fost schimbată în stâlpul cel de sare,
Căci nu veți mai ajunge în Noua Împărăție,
Când Soarele dreptății în slavă va apare.

Priviți numai în sus, de unde o să vină
Chiar Împăratul slavei, ca să ne ducă sus.
Cu El vom moșteni în Țara de Lumină
În Noul Așezământ, căci cele vechi s-au dus.

Elena Costandin – Poezii creştine
Vol. SPRE INFINIT
Editura Scriptum http://www.scriptum.ro/