Revitalizarea bisericilor, o preocupare legitimă pentru vremea aceasta…

În ultimii ani majoritatea bisericilor evanghelice au intrat într-un soi de paralizie a analizei, de împotrivire la schimbare, riscând ca în anii următori să devină niște cochilii goale. Foarte multe biserici se află într-o criză de eficiență și fac aproape totul în virtutea inerției. Deși aspectele exterioare pot părea potrivite, vitalitatea interioară s-a stins demult. Bisericile acestea au nevoie de o revitalizare, de o lucrare a Duhului care să readucă viața și vitalitatea.

La fel ca mulți pastori sau credincioși din bisericile evanghelice, m-am întrebat și eu de multă vreme ce putem face pentru reformarea acestor biserici. Francis Schaeffer spunea că: „Biserica generației noastre are nevoie de reformă, trezire, restaurare și de revoluție constructivă”. Dar pentru ca acestea să se devină realitate, în primul rând ar trebui să facem mai multe eforturi pentru a înțelege ce se întâmplă.

William Beckham povestește că două companii producătoare de pantofi au dorit să deschidă o piață de desfacere într-o țară nouă. Fiecare dintre ele a trimis câte un agent de vânzări pentru a evalua posibilitățile. Amândoi au descoperit aceeași realitate. Nimeni în acea țară nu purta pantofi. Unul dintre agenți a trimis companiei lui următorul mesaj: „Anulați comanda. Aici nimeni nu poartă pantofi”. Al doilea agent a trimis și el companiei lui un mesaj: „Triplați comanda. Aici nimeni nu poartă pantofi”.

Sunt conștient de faptul că, deși procesăm aceleași date ale realității, putem ajunge la concluzii diametral opuse cu privire la Biserica de astăzi. De aceea avem nevoie să venim împreună păstori din diferite biserici și să căutăm cu sinceritate cele mai bune soluții pentru revitalizarea bisericilor în care slujim. În următoarele trei zile, mai mulți păstori baptiști vom fi împreună la Cluj Napoca pentru sfătuire în Cuvânt, rugăciune și dialog constructiv pe tema revitalizării bisericilor locale. Sper că Dumnezeu ne va da un timp bun împreună și ne va face parte de părtășie plină de har.

Samy Tuțac

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.