Mai cade câte-o frunză…



Mai cade câte-o frunză şi-ncă una,
Mai trece o secundă…un minut…
Ne zboară timpul, iar a noastră viaţă
Noi o trăim de parcă am murit…

Poate-am uitat că-n noi avem iubirea
Ce-aşteaptă să o redescoperim
Ca să simţim în suflet fericirea
Ce-o căutăm şi nu o mai găsim.

Dacă-am ajuns să ne simţim vreodată
Apatici, reci sau chiar descurajați
Să bem din apa vie şi curată
Şi noi vom fi din nou învioraţi.

Să ne uităm spre cer, dar fiecare
Şi să-L lăsăm pe Domnul dragostei
Să toarne-n noi balsam de vindecare,
Să licure în suflet noi scântei.

Iar când vom fi puternici, plini de viaţă
Prin El, noi ne vom bucura din nou
Şi-L vom slăvi în orice dimineață
Căci ne-a atins in suflet harul Său…

Delia W.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.