„De la meci pe stadionul UTA, în baptistierul Bisericii Creștine Maghiare din Arad!”

De la meci pe stadionul UTA, în baptistierul Bisericii Creștine Maghiare din Arad!”
Fratele Teodor Oprea a plecat la Domnul la începutul lunii septembrie, 2021. Serviciul de priveghi de la biserica baptista „New Life” din Phoenix, Arizona, poate fi urmărit aici:
https://www.youtube.com/watch?v=-ozZO4nCPq8
În urma cu doi ani, mai exact pe 30 aprilie, 2019, fratele Teodor Oprea relata următoarea întâmplare extrem de fascinantă, pe care dânsul a trăit-o și i-a schimbat viața.
CUM AM DEVENIT CREȘTIN ?
<…de la un meci de fotbal pe stadionul UTA în baptistierul Bisericii Creștine Maghiare din Arad!>
Anul 1954. Procesul de transformare a României într-un stat comunist era în plină desfășurare. Influența sovietică de stalinizare a țării își pune amprenta în toate sectoarele sociale de activitate. Ne găseam în perioada marilor epurări sociale. Cu un an înainte, devenisem un tânăr ofițer,absolvent al Școlii militare de artilerie antiaeriană din Orașul Stalin (Brașov). Datorită rezultatelor excepționale am fost propus pentru continuarea studiilor la Academia Militară din București. Cu toate că mă considerăm un ateu, influențele educației și cunoașterea valorilor creștine primite în satul copilăriei de la părinții mei mă urmăreau în permanență.Incompatibil fiind cu demagogia și falsul ideologiei comuniste,de buna voie mi-am dat demisia din cadrul armatei,renuntand definitiv la strălucita carieră care îmi stătea înainte. Trecut în viața civilă,am fost repartizat la UVA (Uzina de vagoane Arad) ca șef de birou CTC comp.export. Nu eram casatorit și locuiam în chirie.
Într-o duminică din primăvara anului 1954, împreună cu colegii mei mă găseam pe stadionul UTA din Arad pentru a urmări derby-ul etapei diviziei A, UTA Arad-CCA (Steaua București). Stadionul arhiplin iar atmosfera incendiara. Un meci de fotbal captivant ,protagoniștii fiind cei mai buni jucători de fotbal ai României din timpul respectiv. Pasionat de joc, strigam și mă manifestam vehement alături de colegii mei și de miile de spectatori , desigur la orice fază sau incident de joc care merita atenție.
S-a întâmplat însă ceva! Instantaneu mi-a apărut un gând, un gând care mă deranja, era tot mai insistent și îmi crea o stare de neliniste,chiar de frică. „Ce cauți tu aici ?…duminica după-amiază pe stadion ?…la ora aceasta mama ta este în biserica din satul tău și se roaga pentru tine!”. Întrebarea, ascunsă undeva în mintea mea, devenise deja obsesie.
Am înțeles ! Dumnezeu mă cercetează ! Conștiința personală,scanteia divina insuflata de Dumnezeu in om ,din starea latenta s-a trezit la viață. Spre uimirea și batjocorirea tuturor,am părăsit in grabă stadionul..Eram disperat…cautam pacea și liniștea sufletească dar nu știam cum. Ingandurat,am ajuns sa merg fără nici un scop pe strada Andrei Saguna,una dintre cele mai lungi străzi din Arad. După vreo oră de mers agale, spre capătul străzii la o intersecție, am trecut pe langa o casa. Stupoare…ușa de la intrare era deschisa iar din interior se auzea un grup de bărbați și femei care cantau.M-am oprit și am înțeles.Cantau un imn spre slavă lui Dumnezeu. După mai multe ezitări, am intrat și m-am asezat pe ultima banca urmărind cu atenție tot ce se întamplă. Parcă eram într-o lume de vis, contrastul fiind izbitor cu doua ore înainte strigam alături de mii de oameni pe un stadion de fotbal iar acum ascultam și priveam în liniște un ritual religios! După cateva minute, încăpere intra un om mai mic de statură dar extrem de dinamic. Merge în față, deschide o carte din care citește și apoi începe sa vorbească despre chemarea facută de Dumnezeu lui Iona. Mai târziu am aflat: predicatorul se numea Pitt Popovici, venit de la Timișoara iar clădirea era Biserica Baptistă din Parneava, actualmente Dragostea.
Duhul m-a cercetat,iar la sfârșitul predicii m-am predat totalmente in mainile Domnului nostru Isus Hristos.In scurt timp,la data de 2 MAI 1954 m-am botezat la Biserica Crestina Maghiara din cartierul Parneava iar apoi 38 de ani am fost membru la Biserica SEGA din Arad pana la plecarea mea in America .
Acum, după 6 decenii și jumătate,cand mă simt tot mai aproape de Împărăția lui Dumnezeu,mă gandesc cu respect,dragoste și lacrimi in ochi la momentul cercetării mele pe Stadionul UTA din Arad,cercetare din partea Duhului Sfant prin care am devenit copilul lui Dumnezeu. Slavă Domnului !

Octavian Curpas

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.