De ce-i atâta tulburare?

De ce-i atâta tulburare
Și zbucium pe acest pământ
De ce-i la orice colț trădare
Și oameni fără de cuvânt

De ce-i atâta răutate
Și ură și fățărnicie
De ce sunt bârfe pe la spate
Și-atât de multă josnicie

De ce aceia pentru care
Erai chiar viața să ți-o dai
Iți dau pelin în loc de-o floare
Și spini în loc de-un colț de rai

De ce când tu-aduci bucurie
Și pui pe unii atâta preț
Ți se întoarce cu mânie
Cu scârbă,silă și dispreț

Cât de urât e-acel ce n-are
Un minim de recunoștință
Și în momentele amare
Îți răvășește-a ta ființă

De ce-i atâta stricăciune
Și-atâția colți de rinocer
De ce-i atâta-nșelăciune
Și-atâția ce-n mocirlă pier

Privesc spre cerul cel albastru
Și pentu-o clipă vreau să sper
Că n-am ajuns chiar la dezastru
Că mai există caracter

– Amin –

Puiu Chibici

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la De ce-i atâta tulburare?

Comentariile sunt închise.