Te chem din nou!



Te chem din nou…e-atâta teamă
Și-atâtea lacrimi sunt în lume…
Atâtea suflete ce plâng
Și cheamă tainic al Tău Nume
Căci vremurile-s tulburi Doamne
Și dragostea încet se stinge
Când boala, teama și durerea
Pe fiecare ne atinge…
Te chem din nou…furtuna-i mare
Și valuri multe mă izbesc
Și parcă nu mai am putere
Să iert, să sper și să iubesc
Căci mulți în jurul meu Părinte
Se prăbușesc sub grea povară
Și mâna ce-o întind spre ei
Începe Doamne să mă doară…
Credința pare tot mai mică
Și drumul pare tot mai greu
Căci apăsați de boli și teamă
Uităm că Tu ești Dumnezeu!
Uităm că Tu ne ești Nădejdea
Și focul dragostei dintâi
Și iar m-aplec…m-aplec în rugă…
Te chem din nou să ne mângâi…

Maria Luca

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.