
Și aripile gândului sunt ude, Când bat prin ploaia grea de întrebări, Căci fulgerul doar stinge lumânări Și-n beznă cicatricea-i se include. Curg tainele în valuri peste zări, Purtând în sevă adevăruri nude, Și-i gata omenirea să asude Trecându-și în agendă... căutări. Icnind în căutare prin hățiș, Confuzi pășim pe marginea genunii Cu pași nesiguri peste grohotiș. Dar cheia e în flacăra minunii Pe care o trăim în luminiș, Cu Cel ce-a zis: „Eu sunt Lumina lumii!” Simion Felix Marțian Siegen, 22 octombrie 2021