Spune-ţi inimii să tacă în durere şi-n mânie,
că-n mânie şi-n durere omul spune ce nu ştie
şi lucrează ce nu-i bine, şi ia hotărâri nebune;
– a putea tăcea-n mânie este-o mare-nţelepciune.

Spune-ţi inimii să rabde la necaz şi la-ncercare,
nu regretă niciodată cel care-a avut răbdare,
dar regretă totdeauna cel ce n-a lăsat să treacă
şi-a spus vorba ne-nţeleaptă, care trebuia s-o tacă.

Spune-ţi inimii s-aştepte când ştii bine c-ai dreptate,
vine-o zi când ea se ’nalţă mai puternic decât toate;
n-a rămas nici de ruşine, nici de pagubă vreodată
cel ce-a aşteptat dreptatea ce-i fusese încălcată.

Spune-ţi inimii să creadă chiar şi-n vremile mai grele,
Dumnezeu e totdeauna mai puternic decât ele;
vremurile nu ţin veşnic, pe tirani îi ia furtuna,
Dumnezeu, pe cel ce crede, însă-l scapă totdeauna.

Spune-ţi inimii să lupte pentru cauza cea frumoasă,
adevărul, de ruşine, Dumnezeu în veci nu-l lasă,
nici iubirea înjosită, nici dreptatea în osândă;
cine luptă pentru ele fie sigur de izbândă.

TRAIAN DORZ din ”Cântările Căinței”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014