Când cerul a fost trist

Când cerul a fost trist pe-a mea cărare
Și vânturi aspre fața mi-au zdrobit,
Am fost descurajat, căzut în vale
Doar Tu-ai fost lângă mine neclintit.

Sub umbrele amare-ale tristeții
Am poposit adesea obosit
Și soarele din zorii dimineții
Părea că-i trist în a lui răsărit.

Am fost lovit la margine de lume
Și mulți treceau privind cu-atât dispreț.
Nu mai știam de am un scop, un nume
Dar Tu aveai un plan așa măreț!

Trecură anii peste mine-n grabă
Furtuni au tot lovit în casa mea.
Când stâlpii tremurau gata să cadă
Ai fost acolo Tu cu mâna Ta.

O ancoră ai fost în vremuri grele,
Turn de scăpare,Doamne Tu ai fost!
Ai fost atât de bun în orice vreme
Din neam în neam Tu ai fost adăpost!

Azi vreau să-Ți mulțumesc încă o dată
Și-o viață de Ți-aș mulțumi,de-ajuns n-ar fi.
Când nimeni nu știa în lumea toată,
Doar Tu m-ai mângâiat și m-ai iubit.

Sami Lupu

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.