La leagănul copilăriei mele



La leagănul copilăriei mele
Îmi place gândul meu să îl mai port,
Ca şi atunci, privesc acum la stele
Şi să iubesc ca un copil, eu pot.

La leagănul copilăriei mele
Îmi zboară gândul meu fără să vreau…
O, de-aş putea să fiu din nou acolo
Unde-amintirile sfârşit nu au.

La leagănul copilăriei mele
Încerc mereu ca să mă regăsesc…
Acolo las poveri şi doruri grele,
Acolo sufletul îmi odihesc.

La leagănul copilăriei mele
Eu îmi las visurile fără rost
Şi chiar de îmi mai amintesc de ele
Eu le privesc ca şi când n-ar fi fost.

La leagănul copilăriei mele
Mă voi întoarce şi mă voi privi
Şi chiar de m-oi vedea printre zăbrele
Eu tot aceeaşi „Delia” voi fi…

La leagănul copilăriei mele
În taină cu Isus mă întâlnesc,
Lui îi pot spune-orice, bune şi rele
Şi pentru ce-s acum îi mulțumesc…

Delia W.

Sursa: https://www.facebook.com/groups/111619295593199/permalink/4249181945170226/

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Salvează legătura permanentă.