Lumea: teren de joacă sau câmp de luptă?

„În zilele de început, când creştinismul exercita o influenţă dominantă asupra gândirii americane, oamenii concepeau lumea ca pe un câmp de luptă”, scria A.W. Tozer. „Străbunicii noştri credeau că păcatul, diavolul şi iadul constituiau una dintre forţe, iar Dumnezeu, dreptatea şi raiul, cealaltă. Fiinţele omeneşti aveau de ales între cele două tabere – nu puteau rămâne în neutralitate.
Datele problemei sunt aceleaşi şi astăzi, însă interpretarea s-a schimbat complet. Oamenii se gândesc la lume nu ca la un câmp de luptă, ci ca la un teren de joacă. Nu suntem într-o ţară străină; suntem acasă. Nu ne aflăm aici pentru a lupta, ci pentru a zburda. Această atitudine schimbată în privinţa lumii a avut şi are efect şi asupra creştinilor, chiar şi a celor care mărturisesc credinţa Bibliei.”
Scriind în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Tozer afirmă că o lume speriată are nevoie de o biserică neînfricată. O biserică lovită de teamă nu poate ajuta o lume speriată. Noi, care ne aflăm în locul tainic al siguranţei, trebuie să începem să vorbim şi să ne comportăm ca atare. Noi, mai presus de toţi cei care locuiesc pe pământ, trebuie să fim calmi, plini de nădejde, de energie şi de bucurie. Nu vom convinge niciodată lumea înfricoşată că există pace la Cruce dacă vom continua să arătăm aceleaşi temeri precum cei care nu mărturisesc a avea vreo legătură cu creştinismul.
Ziua când creştinii practicau o apologetică blândă a trecut – acum pot obţine atenţia lumii nu încercând să-i facă pe plac, ci declarând cu îndrăzneală adevărul revelaţiei divine. Se pot face auziţi nu prin compromis, ci prin afirmaţii clare, proclamând viguros: „Aşa vorbeşte Domnul!“ Cea mai arzătoare nevoie a bisericii în acest moment e nevoia de oameni – felul potrivit de oameni, oameni îndrăzneţi.
În aceste zile, avem nevoie de un grup de creştini care sunt pregătiţi să se încreadă în Dumnezeu cu aceeaşi deplinătate cu care ştiu că vor trebui să se încreadă în ziua din urmă. Pentru fiecare din noi va veni vremea, şi va veni cu siguranţă, când nu vom mai avea nimic decât pe Dumnezeu. Sănătatea, bogăţia, prietenii, adăposturile, toate vor fi şterse de pe faţa pământului şi nu-L vom mai avea decât pe Dumnezeu. Pentru cei cu pseudo-credinţă, acesta este un gând îngrozitor, însă pentru credinţa adevărată, e unul din cele mai mângâietoare gânduri pe care le putem avea în inimă, spune Tozer.

A.W. Tozer.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.