” Tati, noi suntem bogați”

Fetițele mele și-au făcut curat în dulap și au strâns niște haine pe care au zis că vor să le dăruiască copiiilor cu care lucrează biserica noastră. Le-am luat cu mine și ne-am pus pe treabă. Am ajuns în locul acesta și am văzut cum arată iadul. Într-o cameră și jumătate trăiesc nouă suflete. Capul familiei plânge non-stop. Soția lui are cancer și-n fiecare zi merge la chimioterapie în Constanța. El lucrează cu ziua și mai primesc mâncare de la cantina bisericii noastre de luni până vineri. Copiii erau cuminți, le scoateam câte un cuvânt cu cleștele din gură. Cea mai mică ne-a spus că se roagă ca mama ei să nu moară. Ne-a făcut pe toți să plângem. Piatră să fi fost, o lacrimă tot îți curgea. Am văzut iadul în locuința lor, dar ei aveau suflete inocente care au nevoie de Hristos.

Am plecat de acolo simțindu-mă neputincios. Plângeam de ciudă. Dintro-dată, fetița mea cea mare, mi-a zis că are 20 de lei și vrea să cumpere niște dulciuri pentru copiii ăștia. Cea mică mi-a spus: ” Tati, noi suntem bogați”. „Așa e, fata lui tati, suntem bogați”.

Sali Sabri

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.