NU MAI AM DINȚI ÎN GURĂ, DAR VREAU SĂ TRĂIESC CU HRISTOS!

Nu mai am dinți în gură, nici putere în brațele mele, însă dacă Hristos mă primește așa cum sunt, bătrân și obosit, vreau să îi dăruiesc viața mea în întregime!” Era un bătrân, Ramavoary, care s-a adresat în felul acesta păstorului Jean-Noel Forschle, imediat după ce acesta a predicat în satul Ambalafary mulțimii adunate sub un copac uriaș.

A îngenuncheat, iar noi ne-am ridicat și ne-am pus mâinile peste el, rugându-ne pentru salvarea lui Ramavoary. În timp ce unii din mulțime râdeau de acest fapt, inima acestui bătrân tresălta și din când în când, în timpul rugăciunii, traduse în limba lui, striga cu voce întretăiată: „Aleluia! Aleluia! Aleluia!” Era strigătul de recunoștință din pieptul unui om care tocmai s-a întâlnit cu Creatorul, Domnul și Mântuitorul lui.

Timp de 5 zile am zburat cu elicopterul pentru evanghelizare în 16 sate și comunedin partea de nord a țării, în regiunea Sofia, atingând atât coasta nord-estică a țării, unde satele sunt înconjurate de dealuri și munți cu păduri de junglă până în partea nord-vestică a țării, spre Majunga, unde majoritatea apelor sunt înțesate cu crocodili, iar poveștile de atacurile lor asupra copiilor sunt realități ale vieții cotidiene.

Pentru mine a fost un mare har să fiu invitat de păstorul francez, de origine germană, Jean-Noël Forschle, să îl însoțesc în această călătorie de evanghelizare. Antsohihy, un mic orășel între canalele de apă din nord a fost baza de plecare cu elicopterul. În fiecare zi, misionarul-pilot, Jean-Christophe Gallarato, comandantul navei Alfa PK-HRS, alimenta elicopterul și apoi în medie patru comune și sate pe zi erau vizitate de noi cu Evanghelia salvării în Isus Hristos. În unele comune, am fost așteptați inclusiv de primari, cu sate întregi ieșite afară, să vadă elicopterul, cu podiumuri deja pregătite pentru evenimentul evanghelistic. În unele sate am fost primiți de către grupul bătrânilor.

Au fost sate în care Evanghelia nu a pătruns până acum, iar oamenii au ascultat mesajul lui Hristos și au răspuns, deschizându-și inima. În Ambaratalava oamenii nu știau multe lucruri despre Isus Hristos. Vrăjitorii erau cei care dădeau tonul vieții spirituale a multora dintre aceste sate sau comune. În Mahadrodroka, în timp ce o femeia tânără a făcut o criză de epilepsie, toți oamenii din jurul ei au sărit și au alergat în toate părțile, care și cum ar fi căzut o bombă între ei, plini de frică. În Tsarahorenana, oamenii nu cunoșteau multe despre Dumnezeu, dar ne-au primit să o împărtășim. În toate locurile, păstorul Edmond, care lucrează cu păstorul Forschle, a dat zeci de Noi Testamente și a împărțit celor care știau să citească pliante despre Viața Nouă în Hristos.

Călătoria m-a impulsionat să continui proiectul nostru în satele izolate din sud-est, în savanele și jungla din Manakara. Pentru 2022 voi planifica șase săptămâni de evanghelizare în junglă și cerem biruința Domnului și glorificarea Lui în viețile acestor oameni.

Sursa: https://misiunemadagascar.ro/nu-mai-am-dinti-in-gura-dar-vreau-sa-traiesc-cu-hristos/?fbclid=IwAR2Soum1ttl5NLp4gvse6m8FzB71H5qQ3MIjeQjpxQ-NxxyNH8ud5i6k5ZM

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.