Cum privesc pastorii afgani la suveranitatea lui Dumnezeu

La începutul lunii iulie, pastorii și liderii bisericilor din Afganistan au fost puși în fața unei decizii dificile. Au decis să se înscrie în mod oficial ca aparținători ai unei anumite religii în fața autorităților. Ce absurditate să te declari creștin într-o republică islamică care interzice convertirea la creștinism! Împotriva sfatului multora, liderii acestor biserici afgane s-au simțit obligați, de dragul generațiilor viitoare, să-și declare în mod oficial credința lor în Isus Cristos.
”Cum va rămâne cu copiii și nepoții noștri?” au spus ei. ”Cineva trebuie să facă acest sacrificiu, pentru ca generațiile viitoare să poată spune deschis că sunt urmași ai lui Cristos.” Noi, cei din afară, ne-am rugat ca Dumnezeu să-i protejeze de a fi închiși ziua următoare. Au fost intervievați, însă nu au fost arestați.

Săptămâna trecută (n.t. – 6-9 august 2021) am avut o întâlnire în cadrul bisericii atât cu reprezentanți afgani, cât și englezi. În prima seară, am aflat că un pastor al unei biserici din Afganistan primise o scrisoare din partea talibanilor, care îi comunicau: ”Știm cine ești, ce faci și unde să te găsim.” Până sâmbătă, talibanii ajunseseră la ușa lui, însă acesta reușise să se ascundă. Slavă Domnului pentru lucrul acesta!

Am ascultat cum un alt pastor afgan ne-a povestit, printre lacrimi, despre un prieten de-al său, credincios, a cărui sat fusese ocupat de talibani cu trei zile înainte. Fetița de 14 ani a acestui credincios a fost smulsă din brațele sale și făcută forțat sclavă sexuală în ceea ce talibanii numesc ”căsătorie” și ”privilegiu, responsabilitate și supunere față de Islam”.

Canalele media ne-au anunțat sâmbătă (n.t. – 14 august 2021) că talibanii deja defilau pe străzile din Kabul. Am plâns și ne-am rugat cu frații și prietenii noștri afgani care se chinuiau să dea telefoane familiilor lor, pe care sperau să le poată muta într-o zonă mai sigură. Nimeni nu a reușit să plece, drumurile au fost închise și zborurile anulate.

Dintre toate subiectele, duminica dimineața am vorbit despre urgiile descrise în cartea Exodului, capitolele 7-11. În anumite împrejurări, Faraon și-a împietrit inima, iar în altele, i-a fost împietrită de Dumnezeu. Un evanghelist afgan care era prezent a spus: ”Nu uitați că Dumnezeu l-a numit pe cel mai nelegiuit dintre împărații pământului, pe Nebucadnețar, <> în Ieremia 27:6 si 43:10. Cu siguranță, Dumnezeu îi numește pe talibani <>”.

Am citit Exodul 33:19: “Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă!” Am dat glas simțămintelor tuturor: “Știm și credem că Dumnezeu este suveran, nu-i așa? Credem că El e Dumnezeu, perfect în orice lucru, nu-i așa? Nu greșește niciodată, nu-i așa? Însă răul îi înconjoară pe frații și surorile noastre din Afganistan. Răul cucerește orașele și țara voastră.”

Am deschis Bibliile la Romani 9 și am găsit răspunsul la îndoiala că avem un Dumnezeu înțelept, bun și milostiv. El este Olarul, noi suntem lutul Său. El este Piatra din capul unghiului, piatra de poticnire despre care vorbește Isaia în capitolele 8 și 28. Din Romani 10 ne-am reamintit că suntem zidiți pe temelia care este Cristos, care stă nezguduită în furtuna cauzată de talibani.

Am încheiat cu un rezumat al seriilor de predici ale lui David Platt, The Cross and Suffering (n.t. – Crucea și suferința):

Trebuie să trecem prin suferință cu o imagine măreață a lui Dumnezeu.
Trebuie să trecem prin suferință cu o imagine umilă despre noi înșine.
Trebuie să ne amintim că suferința și răul există pentru a scoate în evidență gloria Harului lui Dumnezeu, așa cum a fost arătat prin suferința lui Isus pentru mântuirea noastră.
Dumnezeu îngăduie suferința în diferite moduri pentru diverse scopuri și prin mijloace diferite. Unul dintre motivele pentru care ne trece prin suferință este desăvârșirea credinței noastre, arătarea slavei Sale și pentru a ne învăța dependența de El.
Tatăl nostru bun și milostiv își conduce copiii prin apele tulburi ale suferinței pentru a împlini porunca Sa cu privire la Marea Trimitere.

Am cântat, împreună cu cei prezenți, imnul ”Cetate tare-i Dumnezeu”. Un frate afgan mi-a șoptit la ureche: ”Ashraf Ghani, președintele Afganistanului, a demisionat. Talibanii au preluat controlul.” Am cântat ultima strofă:

Şi-atunci să tot lovească
În viaţa pământească
Tiranul inamic,
Noi n-am pierdut nimic,
Căci Cerul nou e-al nostru!

E luni dimineață și primim vești din ce în ce mai rele. Viața se schimbă radical pentru bisericile creștine din Afganistan. Fete tinere creștine sunt urmărite de talibani. Aceștia au spart casa unui lider al unei biserici și i-au confiscat Biblia și restul cărților.

Marele Olar dă ce întrebuințare dorește vaselor Sale.

Mark Morris, The Gospel Coalition

https://www.facebook.com/edictumdei/photos/a.297955690310931/3861168467322951/?type=3

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.