Ferește-te de omul rău
Ce caută vina doar la altul,
El nu își vede bârna sa
Ci paiul altuia, păcatul.

Nu-i spune: bine ai venit!
Când pragul casei ți-l pășește,
Căci mai târziu te va lovi
După ce vina ți-o găsește.

El n-are milă și nici pace
În inima-i rece ca piatra,
În fiecare zi aleargă
Ca să urzească judecata.

El nu-și analizează viața
Și faptele sale, murdare,
Preocuparea lui e bârfa
Ce-a devenit molipsitoare.

De ești și tu atins de boala
Ce macină poporul sfânt,
Mărturisește-ți azi păcatul
Cât nu ai fost pus la pământ.

Mai umple-ți gura cu țărână
Când ispitit ești să vorbești
Cuvinte care doar dărâmă,
E mult mai bine s-amuțești!

Deschide-ți gura la cântare,
La rugăciune s-o aprinzi,
Iar când cel rău e lângă tine
Abține-te s-o mai deschizi!

Educă-ți fiara ce aleargă
Să sfâșie pe mari și mici,
Căci gura slobodă, firească,
Are doar țepi ca un arici.

Cu ea poți să ridici ocara
Din viața celui oropsit,
Sau să-i apeși mai mult povara
Celui deja nenorocit.

Din ale tale vorbe sfinte
Vei fi găsit nevinovat,
Dar tot din ale tale slove
Poți fi pe veci un blestemat.

Autor: Daniel Hîrtie