Batjocorește-ți aproapele

dyo

Oare cum vom putea numi această incapacitate a atâtor așa numiți creștini, dintre care nu lipsesc o mulțime de evanghelici, de a-l felicita pe Dan Barna pentru nașterea băiețelului său? Repetarea oligofrenică a aceleiași mantre de gen și de sex, la o postare în care un tată își exprimă mulțumirea pentru o binecuvântare, ce poate fi mai abject din partea unor apărători ai „valorilor tradiționale”?

S-a ratat un moment în care niște pretinși născuți din Dumnezeu ar fi putut recunoaște și afirma, cu liniște și decență, umanul dintr-un adversar ideologic (dacă tot e să fie considerat pe o poziție dogmatică potrivnică). Această incapacitate de a recunoaște umanul, însoțită de pretenția trăirii sub o oblăduire duhovnicească, îmi pare a fi hodoronc-tronc existențial, fără pic de reazem reazem nici în teologia, nici în umblarea creștină autentică.

Cred că nu există un potențator empatic mai eficient decât Duhul Sfânt. Abia sub călăuzirea…

Vezi articolul original 99 de cuvinte mai mult

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.