OAMENI CARE MI-AU LUMINAT COPILĂRIA

MAMA ÎN RUGĂCIUNE

Mi-a rămas adânc întipăită în memorie imaginea mamei în rugăciune. În fiecare dimineață când mă trezeam și deschideam ochii o vedeam în mijlocul odăii, cu obrajii scăldați în lacrimi și vorbind cu Dumnezeu. Uneori mă trezeam și stăteam nemișcat în pat că să aud ce-i spune Tatălui din ceruri… Îi vorbea despre tata care era plecat la lucru, despre frații mei mai mari, deja plecați la oraș, despre mine și despre câte altele… Mai întotdeauna pasiunea cu care se ruga era sfâșietoare.

O iubeam mult pe mama și îmi era așa de greu să o văd plângând… Credeam atunci că plânsul se poate înfrăți numai cu suferința și mă durea să o văd pe mama suferind… Abia mai târziu am învățat că oamenii plâng nu numai datorită suferinței, ci plâng și datorită dragostei, și datorită bucuriei…

Astăzi înțeleg că plânsul mamei era de fapt cheia cu care ea deschidea cerul ca să vorbească cu Tatăl ceresc și de la El căpăta tot ceea ce își dorea.

Mama era o femeie uscățivă și mică de statură, dar acolo pe genunchi, era atât de puternică. Spun asta pentru că ceea ce mama îi spunea lui Dumnezeu căpăta formă acolo în casa și familia noastră, dar multe, multe dintre rugăciunile ei, încă mai capătă și astăzi răspuns în viața mea și a familiei mele.

Nelu Filip

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.