Societatea contemporană a ajuns la miezul nopții. Este întuneric gros în lumea noastră. Abia putem vedea pe unde merge drumul. Este miez de noapte în ordinea mondială. Se fac pregătiri de război, se agită spiritele pe scena politică mondială. Este miez de noapte în ordinea morală. Principiile morale și-au pierdut semnificația. Nu contează ce zice Dumnezeu în Scriptură, ci doar ce decide majoritatea.

Miezul nopții este ora în care omul caută să împlinească porunca a unsprezecea: “Nu te lăsa prins!” După morala de la miezul nopții păcatul cardinal este de a fi prins și virtutea cardinală de a scăpa. Pentru mulți minciuna este foarte corectă, iar cel mai șmecher este cel care supraviețuiește. Moralitatea de la miezul nopții a provocat o scădere tragică a valorilor. Societatea contemporană se confruntă cu probleme extrem de grave, iar oamenii așteaptă răspunsuri de la Biserica lui Cristos.

Într-o predică celebră intitulată “Prietenul de la miezul nopții”, inspirată din Luca 11:5-8, pastorul baptist Martin Luther King jr. spunea: “O lume imensă s-a adunat la poarta Bisericii cerând ajutor. Biserica rămâne o călăuză, un far luminos, pentru călătorul obosit din miez de noapte și care așteaptă de la Biserică trei pâini.” În opinia lui King cele trei pâini sunt: speranța, credința și iubirea.

1. Oamenii așteaptă ca Biserica să le ofere pâinea speranței

Cei mai multi oameni, mai ales din generația tânără, și-au pierdut orice speranță. Spitalele de psihiatrie și numărul sinuciderilor mărturisesc despre acest fapt. Românii sunt la coada Europei când se vorbește despre speranță. Statisticile sunt îngrijorătoare, iar migrarea în masă a tinerilor confirmă trendul acesta. Optimismul anilor nouăzeci s-a evaporat și am rămas doar cu nepăsarea, corupția, distrugerea familiei, pierderea oportunităților. Chiar unii creștini și-au pierdut speranța, uitând că lumea așteaptă de la Biserică pâinea speranței.

2. Oamenii cer de la Biserică pâinea credinței

Într-o generație frământată cu atâtea deziluzii oamenii și-au pierdut credința în Dumnezeu, iar mulți din necreștinii de azi au fost crescuți în biserici. Oamenii și-au pierdut încrederea în Dumnezeu, unii în alții și în viitor. În mijlocul acestor frământări oamenii cer Bisericii pâinea credinței. Numai credința în Cristos ne poate schimba viețile, ne arată binele pe care să-l înfăptuim, ne face să vedem semnele revenirii lui Cristos.

3. Oamenii doresc de la Biserică pâinea iubirii

Fiecare persoană dorește să iubească și să fie iubită. Cel ce simte ca nu-i iubit are impresia că nu este băgat în seamă. Oamenii se simt singuri în mulțime și singurătatea îi duce la depresie și disperare. Biserica nu poate fi indiferentă la strigătul după iubire al societății. Biserica deține pâinea iubirii și trebuie să se ridice și s-o ofere celor flămânzi după dragostea adevărată.

Trăim într-o societate bolnavă, iar o Biserică bolnavă nu poate oferi răspunsuri adecvate la problemele omenirii. Doar o Biserică vie, sănătoasă, plină de speranță, de credință și de de dragoste poate oferi lumii pâinea de care are atâta nevoie. Mai mult, Biserica este chemată să-L prezinte oamenilor pe Isus Cristos, cel care este Pâinea Vieții. Oamenii nu au nevoie de polemicile noastre, ci de Cristosul nostru.

Samy Tuțac