Sfinți

A fost o vreme când am urât sfinții,
Și pe țigani pe milițieni și Dumnezeu,
I-am înjurat până mi-au căzut dinții,
Dar am realizat ce mare-i greșul meu,

Din ceruri Dumnezeu s-a amuzant,
Că El a inventat umorul,
În adunare la țigani eu l-am aflat,
Și mi-am plecat genunchii cu poporul,

În haine bleu jandarm El a îngăduit,
Să îmi servesc și semenii și glia,
Pentru ei m-am rugat și am postit,
Pentru români și pentru România,

Dar fiecare dă ce are,
În urmă unii lasă foc,
Nu mai e loc de întrebare,
Te oprești, te închini și pleci din loc,

Prin fapte omul dovedește,
Că dă ce are în adânc,
Și ce gândește izvorăște,
În faptă, slovă sau cuvânt,

Ne definește caracterul,
Sistemul de valori avut,
Se risipește atunci misterul,
Când termini ce ai început,

În țara unde înjurătura
E updatată zi de zi,
Unde mocnește și e cultivată ura,
Nu vă mirați de cele ce-or veni,

Nu-i o problemă de ești un om rău,
Soluția este în schimbarea minții,
Așa să îți ajute Dumnezeu,
Iar la final să stai cu El, cu sfinții

de Adi Borcean

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.