COPIL ERAM – ŞI MAMA

Copil eram – și mama bună
departe la muncit mergea
și mă lua cu ea-mpreună…

  • ce câmp uscat, ce cald era.

Târziu, înfrânt de chinul foamei
în soare, dogorit, dormeam

  • nici nu simțeam când brațul mamei
    m-a dus – și-acasă mă trezeam.

Știam c-am adormit în soare
înfierbântat și ostenit
și-acum e-acasă și-n răcoare –
și nici nu știu când am venit.

… Așa voi adormi odată
aici flămând și dogorit
și-n Casa mea cea minunată
mă voi trezi
cu Cel Iubit…

Amin, slăvit să fie Domnul!
Autor: Traian Dorz

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s