LEGAT dar nu ÎNCHIS

Era întuneric. Tot ce puteam vedea în jurul meu era abisul misterios. Mâinile mi-erau încătușate, fierul roșiatic al cătușelor era rece și mă țineau strâns de brațe. Nu puteam să mă mișc, corpul mi se afla într-o stare paralizantă de durere. În fața mea era o ușă de culoare albă, pură, tocul acesteia era zgâriat ca și cum mulți oameni ar fi vrut să o deschidă, dar nu au putut, s-au oprit în fața ei. Dintr-o dată am auzit două voci care au spus în unison:

-Acesta va fi procesul de eliberare sau de închidere a următorului muritor. 

În dreapta și în stânga mea se aflau două siluete. În stânga mea era o figură roșie care mă privea ca un judecător era plină de ură în privirea acesteia, mai puteam vedea o urmă de falsă salvare. Iar în dreapta mea era o ființă albă care era ca o lumină în întuneric, ea avea o privire plină de milă și speranță. Atunci vocea din stânga mi-a zis cu o voce autoritară:

-Eu sunt Robia cel mai mare criminal din istorie, am ucis mai mulți oameni decât toate războaiele lumii, i-am transformat pe oameni în brute, am adus nefericire în milioane de cămine, i-am redus pe mulți tineri promițători la nivelul unor epave deznădăjduite, am rostogolit la vale mulțimi nenumărate, i-am distrus pe cei slabi și i-am slăbit pe cei puternici, i-am înnebunit pe cei înțelepți și i-am transformat pe nebuni în sălbaticii lumi.

După ce a terminat de vorbit Robia, a vorbit acea lumină, vocea ei era ca susurul unui râu. Ea a spus asfel:

-Eu sunt Speranța, cel mai mare eliberator. Am schimbat inima multora, am reușit să dezgheț și cea mai împietrită inimă. Eu sunt salvarea și mila pe care pot să ți-o dau cu ușurință, lumina din întuneric, farul din mijlocul furtunii. Am dus multe lupte cu Robia și astăzi am venit să te achit deoarece tu ești legat și nu poți încă să pleci pe această ușa. 

După ce au terminat cei doi de vorbit eu m-am uitat în stânga și în dreapta mea și mi-am pus întrebarea:”De ce sunt aici? ”Memoria mi-era ca un vas spart, cioburile fiind puse pe podea, tot ce puteam să-mi amintesc, era durea care mă ducea spre prăpăstii, cât pe cât să fac un pas greșit și să fiu înghițit de întuneric, de nebunie. Mai puteam simți golul pe care îl aveam în piept nu mai puteam vedea speranța, simțim că mă scufund pe fundul mării eu încercând din răsputeri să pot vedea lumina. În acel moment robia mi-a vobit cu o voce șireată:

-Nu vrei oare tu să scapi de durere, de chin, de acel gol din inimă? După cum ai văzut și tu ești ca un vas spart, oricâtă apă ai pune în acel vas niciodată nu se va mai umple, niciodată nu vei putea scăpa de acest destin. Doar eu Robia pot să te ajut, pot să te lipesc înapoi, pot să-ți arăt un drum, pe care numai tu poți să-l călătorești.

Vocea acestuia suna foarte dulce, mi-am ațintit ochii spre stânga mea și mi-am dat seama că eu nu am scop, nu îmi amintesc cine sunt sau pe ce drum pot să merg. Eram un nimeni, poate Robia are dreptate și aș putea să-i ascult vorbele acesteia, ea a început să zâmbească și în acel moment, cătușele au început să mă strângă și mai tare, durerea era tot ce puteam simți. În disperare m-am uitat la Speranță. Ea înainte să-mi zică ceva s-a uitat spre ușa albă și apoi cu o voce blândă mi-a spus:

-Nu dispera și nu crede cuvintele ticăloase ale Robiei deoarece ele miros plăcut dar au un gust amar. Ascultă ce îți voi spune! Într-adevăr tu ești gol și ești ciobit, dar nu ești ireparabil, eu pot să te refac încă o dată, să te modelez și să te umplu. Nu uita că un ulcior ciobit nu este încă reparat și tu muritorule trebuie să treci peste trecut și să privești spre viitor să nu mai fii legat, ci să fii liber! 

Cuvintele Speranței m-au surprins ele erau adevărul pe care le-am căutat și am înțeles faptul că pot trece peste trecutul dureros, peste deznădejde. În momentul acela cătușele mi s-au slăbit pentru prima oară, am simțit o pace în inimă. Robia în acel moment a intervenit și pe un ton mânios mi-a spus:

-De ce nu-ți mai aduci aminte de momentul de eliberare pe care ți le-am dat în nopțile pline de euforie și extaz, tu ai vrut să scapi de acea lume rea să te duci într-o lume contrafăcută deoarece tu încercai să cauți pacea. Nu-i așa căci numai eu pot să te scap de această prăpastie, de lumea care te-a respins și te-a privit ca pe un monstru, vino înapoi în lumea mea deoarece chiar eu Robia te voi duce acolo. 

Cuvintele acestea erau înspăimântătore, oare chiar eu am dorit să gust acea lume ,,dulce” plină de fericire. Oare aceasta era soluția pe care am căutat-o până acum, răspunsul l-a problema mea. Dar înainte să mai pot gândi ceva, Speranța mi-a zis blând:

-Nu uita că niciodată nu poți scăpa de trecut, nu-ți amintești oare tu că după acele momente de extaz a urmat o durere care te tortura și nu mai puteai tu muritorule nici să dormi noaptea. Oare aceasta-i  soluția să scapi într-o lume imaginară și să savurezi numai un moment, o clipă, nu este oare mai bine să birui peste trecut cu un zâmbet pe buze și să te uiți tot înainte, să deschizi acea ușă și să fii cu adevărat liber, nelegat de aceste cătușe dureroase. Oare nu vrei să afli care este eliberarea de care ți-am vorbit? Acum alege între Speranță și Robie!

Aceste cuvinte au fost ca un pansament, am înțeles ce trebuia să fac. În stânga și în dreapta mea erau moartea și viața și eu aveam să aleg una dintre aceste căi. În acel moment m-am ridicat în picioare și am reușit să rup cătușele să merg spre usă. Robia strigă în spatele meu să mă întorc, dar eu am decis să merg înainte. Am deschis ușa și am putut vedea în sfârșit drumul eliberării. 

Bârsan Luca

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la LEGAT dar nu ÎNCHIS

  1. Nelu Cimpoca zice:

    Dumnezeu sa va binecuvanteze.

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.