FIUL VĂDUVEI

Era văduvă săracă și-avea numai un fecior
Ce-i era și dor și leagăn și speranță și-ajutor.
Îl iubea, nespus de tare,îl privea ca pe un prinț
Și-și dorea să-l vadă mare să lucreze pe arginți

Să-și plătească datoria și să-și facă-un cuibușor,
Pentru ea, dar mai cu seamă, pentru dragul ei fecior.
Soțul ei, demult murise, de când pruncul era mic,
Și-a rămas fără avere, a rămas fără nimic.

Datoriile creșteau, zi de zi fără răgaz
Însă ea spera că fiul, o va scoate din necaz.
Când va fi puțin mai mare, împreună vor lucra,
Vor plăti și datoria, și un loc vor cumpăra.

Dar acum vin cămătarii, după bani, după mălai
,, Să ne dai rapid arginții, de vrei fiul să-l mai ai.
Nu cumva să faci greșeala, să te-ascunzi să nu plătești,
De mai vrei să-ți vezi băiatul, dacă vrei sa mai trăiești „!

,, Vă voi da ‘napoi arginții, până acuma n-am putut .
După cum și voi vedeți, fiul mare a crescut.
Vom lucra și zi și noapte,până vom plăti complet,
Pân’ la cea din urmă slovă, ce a-ți scris-o pe caiet.

Într-o zi adolescentul, când acasă se-ntorcea,
A fost prins de-o ploaie mare,ce cu gheață îl bătea.
Oricât s-a grăbit de tare, a plătit al vremii cost,
Căci era pe câmp departe, fără loc de adăpost

Și s-a’ nbolnavit băiatul, tare mult a suferit
Până când ziua fatală, a venit și a murit.
Mama-i plină de-ntristare, căci nădejdea ei s-a dus,
Multe lacrimi și suspine, multă jale, de nespus.

Cu sicriul către groapă, au pornit pe deal în sus,
Când să iasă din cetate, i-a întâmpinat Isus.
,, Nu mai plânge, nu fi tristă” ! plin de milă i-a vorbit.
,, Fiul tău va prinde viață, fiul tău va fi trezit” !

,, Tinere, acum te scoală, nu dormi al morții somn
Mergi acasă ca ai treabă „! Ii vorbi al Vieții Domn.
Și-au plecat spre casă veseli,tot amarul ei s-a dus,
Vor avea o viață noua, datorită Lui Isus.

Vor plăti și datoria, vor avea și casa lor,
Căci acum este speranță, mare pentru viitor.
Și-a chemat atunci vecinii,fericită de nespus,
Povestindu-le cu lacrimi, cum l-a înviat Isus.

Dragii mei, Isus și astăzi, mai ridică din pământ
Pe toți cei cu inimi triste, pe toți cei cu duhul frânt.
El și astăzi are viață, pentru sufletul pierdut,
Pentru cel mort în păcate, ce de patimi e ținut.

Dacă ai vreun fiu pe moarte, spune-I astăzi Lui Isus,
El e Cel ce vrea și poate, să-i dea viață, ca-İ de sus.
Hai la El, spune-i durerea, spune-İ Lui necazul tău,
El pe toate le rezolvă, Fiindcă El e Dumnezeu.

Corneliu Dobrincu
23.05.2021

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.