Prinosul inimii

Căci din prisosul inimii vorbește gura
Și dă,ce ține-n visteria sa
Unii au dragoste,iar alții ură
Și fiecare scoate ce-are-n ea

Omul de bine adună-ntotdeauna
Doar lucruri bune și de mare preț
Cel rău însă-aduce doar furtuna
Durere, tulburare și dispreț

Prin vorbele ce le rostim in viață
Vom fi scoși vinovați ,sau fără vină
Iar la sfârșit la marea judecată
Vom merge-n întuneric, sau lumină

Căci pomul se cunoaște după roade
Și nu după frunzișul lui stufos
Tot astfel e și cu acel ce crede
Și îl urmează-n toate pe Hristos

„Căci bunătate Eu voiesc nu jertfe”
Așa vorbea Cerescul Savaot
Și ascultare,milă și dreptate
Nu daruri și nici ardere de tot

Deci ți s-a arătat acuma omule
Ce este bine și ce este rău
Fii înțelept ,numără-ți bine zilele
Și-mpacă-te degrab’ cu Dumnezeu

- Amin -

Puiu Chibici

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Prinosul inimii

Comentariile sunt închise.