Ioan 20, 19-31

El,nu era acolo în ziua cea măreaţă
În odăiţa sfântă cu ceilalţi ucenici,
Când după Înviere,se adunară-n taină
Cu frică şi cu teamă de nu a fi găsiţi.

Acolo dintr-o dată,prin uşile-ncuiate
Iisus,a stat în mijloc şi-apoi aşa le-a zis: privindu-i…
-,,Pace Vouă”…şi Mâinile le-arată
Şi coasta cea străpunsă,dar ei credeau că-i vis.

Şi iarăşi ,,Pace Vouă” atunci le zise Domnul,
Precum pe Mine Tatăl în lume M-a trimis,
Aşa şi Eu dar astăzi,pe voi vă voi trimite
Şi-apoi suflând spre dânşii
-Luaţi Duh Sfânt…le-a zis.

Păcatele pe care le veţi ierta vreodată
Atunci iertate fi-vor,precum veţi porunci,
Şi care le veţi ţine ţinute-n veci să fie
Iar Duhul Sfânt prin lume mereu cu voi v-a fi.

Apoi..când vine Toma,toţi căutau să-i spună
-Noi am văzut pe Domnul..
El asta nu credea,
-Vreau Mâinile Lui Sfinte şi semnele de cuie
Şi coasta Lui să-i pipăi cu însăşi mâna mea!

Şi-apoi după opt zile când toţi se adunară
Era cu ei şi Toma în camera de sus,
Şi-atunci se-arată iarăşi cu Pace să aducă
Prin uşile-ncuiate,veni din nou Iisus.

O,câtă bucurie când Domnul către Toma,
Se uită şi-apoi zise:
-Du-ţi degetul aici,
Vezi semnele din palme şi coasta Mea stăpunsă?
De ce nu crezi tu Toma?…acum ce vrei să-mi zici?

Şi a răspuns Lui Toma:
-O,cum să nu Iisuse
O,Domnul meu cel Dulce şi Dumnezeul meu!
*
-Că M-ai văzut de-acea tu ai crezut dar iată
Că fericiţi cei care nu văd dar…CRED mereu…

Amin

Autor Nicu Fasolă