Se-aude trâmbița din depărtare

Se-aude trâmbița din depărtare,
Isus se-apropie ușor,
Dar cine-L mai așteaptă oare,
Cui îi mai este de El dor?

Căci faima lumii, bogăția,
Un loc de cinste a primit,
S-a dus cu totul curăția,
Cel rău pe mulți i-a murdărit.

I-atâta ceartă, în cămine,
Și dezbinare între frați,
Vegheați creștini, că Domnul vine,
Nu e momentul să clacați!

Azi, lupta parcă e mai tare,
Și mai perfidă și mai grea,
O spun, deși, să știți, mă doare,
Dar, poate mai schimbăm ceva.

A mai rămas doar puțintel,
Nu mai e timp de-atâta sfadă,
Priviți cu-ncredere spre Cer,
Rămâneți fermi pe baricadă.

Suntem la clipa aceea-n care,
Judecata stă, să-nceapă,
Și nu așa, cu orișicare,
Cu-acei ce zic, că Îl așteaptă.

Treziți-vă din adormirea,
Ce ne-a atins, pe fiecare,
Se face chiar acum trierea,
Suntem pe punctul de plecare .

Ce a fost mult, vedem s-a dus,
Și asta o observă orișicare,
Căci anii vieții ni s-au scurs,
Și neputința-i tot mai mare.

Treziți-vă și luați-vă armura,
Și toate armele-n primire,
Strigați, să nu vă tacă gura,
Să afle toți, că Domnul nostru vine!

Pîslaru Cristina
07.04.2021

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.