Curând va veni cineva să se uite şi în mormântul meu, şi în mormântul tău

„S-a plecat şi s-a uitat înăuntru. A văzut fâşiile de pânză jos, dar n-a intrat.” ( Ioan 20:5)

Adevărul este adânc: trebuie să te pleci, ca să-l vezi.

Dacă nu poţi să te apleci, niciodată nu vei putea vedea adâncimea Adevărului.

Frumuseţea unui izvor adânc,
a unui cer adânc,
a unei iubiri sau dureri adânci
nu o vei putea cedea decât din genunchi. Dintr-o smerenie adâncă. Dintr-o credinţă adâncă. Dintr-o adoraţie adâncă. Dintr-o compătimire adâncă. Dintr-un duh aplecat adânc.

Cel ce are duhul lumii nu se apleacă. Nu se smereşte.
Nu poate îngenunchea. Nici cel ce are duhul mândriei.
Acela nu-şi poate cere iertare. Nu-şi poate recunoaşte vina. Nu poate plânge cu pocăinţă, nu se poate supune hotărârii fraţilor, nici ascultării Cuvântului sfânt.

De aceea nici nu poate vedea adevărul lăuntric, frumuseţea lăuntrică, tainele ascunse, căci acestea sunt un har descoperit numai celor smeriţi.

Pe acestea le poate vedea numai acela care se apleacă Domnului, fraţilor, ascultării şi datoriei sale.

Dar acelui care se apleacă cel mai adânc, i se arată cel mai frumos…

*

Citește în continuare: https://oasteadomnului.ro/curand-va-veni-cineva-sa-se-uite-si-in-mormantul-meu-si-in-mormantul-tau/

Traian Dorz, din cartea „Hristos Mântuitorul nostru”, p. 30-34.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.