SACRIFICIUL LUI ISUS HRISTOS.

Denumită SĂPTĂMÂNA MARE , aceste zile ne reamintesc despre cel puțin un lucru etern: SACRIFICIUL LUI ISUS HRISTOS.

JOIA MARE/VINEREA MARE, nu sunt mari prin ele însuși, ci prin acceptarea finală a Mântuitorului de a spune : ,,facă-se voia TA, TATĂ!! Voi lua asupra Mea păcatele acestei omeniri decăzute și lipsite de orice șansă.”

Ce lucruri îți poți aduna, drag creștin, în gând și spre atenția inimii tale?

  1. O săptămână mare=
    o mântuire mare.
    Este mare pentru că ar fi fost imposibil uman să fie rezolvată!
  2. O săptămână mare=
    o iubire mare.
    Această săptămână ar trebui să tindem spre culmile dragostei divine. Definițile noastre eclipsate de ceea ce e dragoste, haideți, să le punem pe locul doi al listei. Învață etalonul dragostei de la Sacrificiul lui Isus.
  3. O săptămână mare=
    o viziune mare.
    Scopul și dorința lui Dumnezeu este ca toți oamenii să fie mântuiți.
    El nu dorește moartea păcătosului! În planul Lui măreț pot intra toți cei ce cred în Isus.
  4. O săptămână mare=
    o zdrobire mare.
    Nu putem trece peste partea tragică a acestui moment. Domnul Isus a fost și om. Oh, ce suferințe sunt suferințele crucificării? Ce suferințe sunt suferințele unui TATĂ? Un TATĂ ce privește spre iubitul lui Fiu ce pășește spre un infern de negură, spre neantul iadului învolburat de nelegiuire și urâciuni….? A fost și o zdrobire!
    Să nu uităm: Eli Eli lama sabactani.
  5. O săptămână mare=
    o separare mare.
    Acest moment a fost demarcarea unor uriașe separări:
  • separare de jertfele vechiului testament
  • separare de dominația fricii diavolului.
  • separarea de dominația păcatului.
  • separarea de ritual.
  • separarea de formalism.
  • separarea de medierile umane ineficiente în mântuire.
  1. O săptămână mare=
    o Biserică mare.
    Forma deplină a bisericii nu este cea locală, ci este aceea unitară și atemporală, cuprinsă din toți credincioșii de peste veacuri.
    Începând de la marii patriarhi ai V.T. până la perioada prezentă…mare este poporul lui Dumnezeu. ,,…o gloată pe care nu o putea număra nimeni” (Apoc.7:9 ) Dar toți au avut nevoie de jertfa Domnului Isus Hristos.
  2. O săptămână mare=
    o întâlnire mare.
    Nu am putea lăsa gândul să nu se îndrepte spre reîntâlnirea noastră cu Mielul Lui Dumnezeu ce a ridicat păcatele noastre.
    Săptămâna mare a dat naștere posibilității de a ajunge orice creștin la Marea Zi a întâlnirii, în slavă, cu Domnul. Aceea va fi o MARE zi a întâlnirii cu El.

E mare acea zi pentru noi?

E mare însemnătatea acestor zile pentru noi?

E mare sacrificiul Domnului Isus pentru noi?
….atunci putem să experimentăm cu adevărat SĂPTĂMÂNA MARE.

Samuel Lela

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.